Un copil care respiră în mod special pe gură poate avea probleme legate de muşcătură. Amigdalitele frecvente, vegetaţiile adenoide foarte frecvente predispun copilul la respiraţie preponderent orală Adesea părinţii se adresează medicilor orelişti, dar atunci când cauzele ţin de anomalii dentare, muşcături defectuoase, înghesuiri dentare trebuie rezolvate la ortodont.
Dr. Anca Oltean, medic primar ortodonţie şi ortopedie dento-facială susţine că ,, în sindromul compresiei de maxilar, maxilarul este incorect dezvoltat din cauza respiraţiei preponderent pe gură în special în prima parte a copilăriei. El nu mai primeşte stimuli de dezvoltare în plan transversal, se îngustează, se alungeşte şi întreţine fosele nazale înguste. Se creează un cerc vicios şi copilul nu mai poate respira decât pe gură”.
Respiraţia orală apare prin compresia căilor respiratorii superioare cauzată la copilul mic de amigdalite frecvente şi vegetaţii adenoide foarte frecvente, motiv pentru care părinţii se adresează adesea medicilor orelişti. După vârsta de 5-6 ani când sunt evidente problemele de aliniere dentară, copiii sunt preluaţi de medicii ortodonţi.
,,Însă odată cu lărgirea maxilarului prin mijloace ortodontice sunt toate şansele ca acel copil să înceapă să respire pe nas.
Medicii ortodonţi conlucrează cu medicii din specialităţi conexe: ORL, alergologie, dar şi cu logopezi, fiindcă defectele de vorbire se pot datora unei compresii de maxilar sau altor anomalii dento-maxilare.
Atunci când un medic orelist observă că micuţul respire pe gură, dacă nu se rezolvă numai prin îndepărtarea amigdalelor sau a vegetaţiilor adenoide, evident că şi tratamentul ortodontic poate corecta această problemă.
Probleme legate de vorbire precum: sâsâit, rârâit ar putea fi semnele unei anomalii în special a limbii, când frenul sublingual este foarte scurt. Ele se pot corecta însă foarte uşor mai ales la vârste mici.
Citeste si articolele