Dermatita atopică este una dintre cele mai frecvente boli inflamatorii cronice ale pielii, care afectează până la 20% dintre copii. Nici adulţii nu sunt scutiţi de dermatită atopică, aproape 7% din europeni suferă de această boală. ,,În general datele de prevalenţă a bolilor în România sunt aproximative. De ce? Nu avem un sistem unitar de monitorizare a diferitelor boli. Ceea ce există în general sunt estimări legate de alte ţări, similare României, astfel încât ştiind că statistica este o ştiinţă exactă putem spune că acestea sunt datele şi pentru România~, a precizat prof. univ. dr. Carmen Bunu Panaitescu, medic alergolog, preşedintele Societăţii Române de Alergologie şi Imunologie Clinică (SRAIC).
Dermatita atopică are o prevalenţă în populaţia adultă de 3-5%. Prevalenţa la copii ajunge până la 25%, potrivit datelor analizei SRAIC. Medicii dermatologi au generat un registru naţional pentru diverse boli cutanate, inclusiv pentru dermatita atopică, astfel că în viitor vom putea avea date reale despre România.
,,Dermatita atopică are o prevalenţă mai mare la copii, practic ceea ce noi numim marşul atopic face parte din începutul acestei atopii, acestui mod de a răspunde al alergicului, atopic fiind altfel, un răspuns altfel, caracterizat prin potenţialulul de a produce acei anticorpi specifici alergiei, respectiv imunoglobulinele E, faţă de diverse alergene. Şi dacă în primele luni de viaţă, primele manifestări sunt de alergie alimentară, pentru următoarele luni de viaţă şi mai ales în primii 3 ani, este această dermatită atopică. Iar înspre 4-5 ani începe să apară rinita alergică şi din păcate continuată de astm”, a explicat prof. univ. dr. Carmen Bunu Panaitescu.
De multe ori aceste boli sunt prezente la acelaşi pacient, în plus copiii cu o dermatită atopică severă au un risc mult mai mare să dezvolte un astm alergic.
Alergiile sunt considerate o epidemie a secolului XXI şi sunt asociate cu stilul de viaţă vestic, repsectiv urbanizare, înseamnă expunere la poluanţi, utilizarea unui număr mare de substanţe chimice de curăţenie şi expunerea la o multitudine de alergene în detrimentul unui răspuns normal, cel al răspunsului faţă de agenţi patogeni nu întotdeauna foarte periculoşi.
,,Teoria cea mai acceptată în dezvoltarea alergiilor este această teorie a vieţii în condiţiile urbane versus condiţiile de la ţară, unde expunerea la viaţa de fermă, la contactul cu mai mulţi fraţi, la colectivităţile în care este până la urma copilul expus la animale, îl face să aibă un răspuns tolerant”, a precizat prof. univ. dr. Carmen Bunu Panaitescu, medic alergolog, arătând că un copil crescut în oraş în condiţii de bloc are riscul de a avea atopie şi în final de-a deveni alergic.
Dermatita atopică este o boală cronică inflamatorie care se manifestă la nivelul pielii, motiv pentru care majoritatea pacienţilor ajung la dermatolog.
,,Dacă atunci când eu am făcut Medicina se vorbea de boală, punct, acum vorbim foarte mult de calitatea vieţii, de aprecierea impactului bolii asupra acesteia”, a spus preşedintele SRAIC.
Cel mai deranjant simptom în dermatita atopică pe lângă leziuni este pruritul care nu lasă omul să doarmă. Pacienţii nu se pot odihni, nu se pot concentra, nu-şi pot desfăşura o viaţă normală din cauza nevoii de a se scărpina permanent.
,,Demult se şi numea neurodermită, pentru că afectează terminaţiile nervoase şi generează un prurit care afectează viaţa”, a afirmat prof. dr. Carmen Bunu Panaitescu.
Dermatita atopică ar putea fi confundată cu dermatita de contact. ,,Dacă ne referim la copilul mic, ar putea fi într-adevăr o dermatită de contact la cel sugar”, a subliniat medicul.
În centrele universitare, medicii menţin relaţii de interdisciplinaritate, fiind implicate mai multe specialităţi precum pediatria, alergologia, dermatologia pentru diagnosticul şi managamentul bolii.
,,Cu cât ne îndepărtăm de centrele universitare în care există cunoştinţele legate de această boală, cu atât întârzierea este mai mare. Şi cu mult mai mare este în cazul pacienţilor adulţi, în care nu se gândesc de la prima idee că ar putea să mai fie o dermatită atopică. Şi aici intervine problema de luni şi ani până devine o eczemă gravă, şi-atunci se pune problema diagnosticului. Deci depinde de vârsta la care a început boala, depinde de mediul în care trăieşte acel pacient, fie că e vorba de copil, fie de adult, de colaborarea medicul de familie şi cu specialistul, aşa încât în România avem un puzzle de modalităţi de a spune de când începe boala până apare un diagnostic corect”, a remarcat prof. dr. Carmen Bunu Panaitescu.