[VIDEO] Prof. dr. Marija Djukic, neurolog şi geriatru din Germania: ,,Deficitul de vitamina B12 este subdiagnosticat!”

Recunoaşterea şi diagnosticarea deficitului de vitamina B12 reprezintă o problemă dificilă în practica medicală de zi cu zi. La ce simptome ar trebui să fie atenţi medicii pentru a depista precoce un astfel de deficit, dar şi cum ar trebui să-l trateze explică pe larg pentru 360medical.ro prof.univ. dr. Marija Djukic, medic neurolog şi geriatru la Spitalul Evanghelist Weende-Gottingen din Germania.

Prevalenţa actuală a deficienţei de vitamina B12 este foarte mare în Germania, a declarat medicul cu dublă specializare în neurologie şi geriatrie, spunând că la pacienţii vârstnici, prevalenţa este de aproximativ 14%.

,,Avem aceleaşi grupuri de risc şi aceiaşi factori de risc, în toată Europa şi acelaşi tip de diete, astfel încât intervalele sunt foarte asemănătoare între Europa dar şi între SUA şi alte ţări”, a precizat prof. univ. dr. Marija Djukic, medic neurolog şi geriatru, Spitalul Evanghelist Weende-Gottingen.

Din experienţa clinică, medicul spune că atât pacienţii cu tulburări neurologice cât şi persoanele vârstnice sunt grupuri de risc pentru deficit de vitamina B12. Totuşi la pacienţii vârstnici sunt mai mulţi factori de risc, cum ar fi medicamente, boli de stomac, hipoclorhidrie, astfel încât aceştia prezintă un risc puţin mai mare de a obţine deficienţă de vitamina B12.

În privinţa simptomelor mai frecvente la pacienţii cu deficienţă uşoară până la moderată de vitamina B12 există câteva nespecifice, cum ar fi oboseala, inapetenţa şi alte simptome neurologice sau psihiatrice foarte, foarte uşoare, motiv pentru care medicii trebuie să fie atenţi la inapetenţa sau scăderea în greutate sau oboseala şi să se gândeească la deficitul de vitamina B12.

,,Simptomele specifice sunt: ​​mai multe semne neurologice, psihiatrice şi hematologice şi chiar semne hematologice, la început sunt semne cele mai atipice sau semne neurologice sau psihiatrice foarte uşoare, semnele hematologice sunt mai târziu într-un stadiu moderat sau ridicat de deficit de B12. Pot fi găsite simptome neurologice uşoare, cum ar fi neuropatia sau uitarea sau un tip foarte uşor de demenţă”, a explicat medicul german.

În privinţa diagnosticării şi tratării unui pacient cu deficienţă de vitamina B12, primul pas este măsurarea B12 în ser.

,,Dar ultimele studii arată că B12 nu este atât de specific în diagnosticul deficienţei de B12, astfel încât atunci când măsori, acesta este primul, al doilea pas este să măsori transcobalamina şi acidul metilmalonic. Pentru tratament, puteţi începe cu o doză mare de B12, o mie până la două mii de micrograme per os, dar când apar semnele neurologice sau psihiatrice puternice sau foarte severe, puteţi începe cu terapia parenterală cu B12 şi apoi urmaţi aceasta 6-8 săptămâni mai târziu cu terapie orală”, a spus prof.univ. dr. Marija Djukic.

În stadiile incipiente, medicul spune că cel mai important lucru este o doză mare: ,,ar trebui să începeţi de două ori pe zi cu 1000 micrograme şi apoi 8 sau 12 săptămâni mai târziu, în funcţie de semnele clinice, puteţi reduce doza”.

Dacă deficitul de vitamina B12 nu este tratat corespunzător pot apărea neuropatia, neuropatie periferică, cu instabilitate, căderi, sau semne puţin severe de neuropatie cum ar fi posibilitatea de a dezvolta mieloză funiculară, iritabilitate, tulburări cognitive, semne uşoare sau moderate până la severe de demenţă, psihoză, insomnie, din semne clinice, areflexie.

Mulţi medici consideră că este dificil să decidă între un diagnostic de Alzheimer şi un diagnostic de deficit de vitamina B12, iar neurologul german recunoaşte că deficitul de vitamina B12 poate provoca aceleaşi semne ca şi boala Alzheimer.

,,Este foarte important să ştiţi acest lucru, deoarece puteţi trata deficienţa de vitamina B12, dar nu puteţi trata boala Alzheimer, deci primele semne clinice sunt foarte asemănătoare.  Cu suplimentare, puteţi trata acest lucru şi boala Alzheimer. Dar există studii care demonstrează că terapia cu vitamina B12 este o terapie suplimentară la terapia bolii Alzheimer, iar studiile arată că terapia suplimentară cu vitamina B12 este mai bună decât terapia bolii Alzheimer în sine”, a subliniat prof.univ. dr. Marija Djukic, medic neurolog şi geriatru, Spitalul Evanghelist Weende-Gottingen.

În opinia specialistei, ,,deficitul de vitamina B12 este subdiagnosticat în Germania, în Europa, motiv pentru care ar trebui să se măsoare la fiecare 2-3 ani pentru toate grupurile care sunt expuse riscului de deficit de vitamina B12”.