Preţurile medicamentelor au devenit o problemă acută în Statele Unite, unde mulţi pacienţi cu diabet, spre exemplu, călătoresc în Canada pentru a cumpăra insulina de care depinde viaţa lor la un preţ de 10 ori mai mic decât în SUA. Însă diferenţe mari de preţuri se regăsesc şi în Europa, mai ales în cazul medicamentelor generice.
În Statele Unite, preţurile medicamentelor au devenit unul dintre cele mai importante subiecte politice în ultimii doi ani.
Un articol publicat săptămâna aceasta de Financial Times prezintă cazul pacienţilor americani cu diabet care organizează adevărate “caravane ale insulinei” în Canada, unde preţul este de zece ori mai mic decât în SUA.
Quinn Nystrom, o pacientă americană în vârstă de 32 de ani, a cumpărat recent un stoc vital de insulină purtând un tricou pe care scrie “Accesul la insulină este un drept al omului”. Pe fondul crizei insulinei din SUA, Nystrom a devenit o activistă împotriva marilor grupuri farmaceutice.
“Ceea ce (grupurile farmaceutice) le fac americanilor este o adevărată escrocare prin preţ şi, practic, ne ţin ostatici. Şi mor oameni. Oamenii sunt obligaţi să meargă la unităţile de primiri urgenţe. Oamenii ajung să aibă picioarele amputate. Unii orbesc. Ajung să aibă probleme cu inima, cu ficatul. Când se vor termina toate acestea?” afirmă pacienta.
Problemele pacienţilor au intrat în ultimii ani în atenţia politicienilor americani din tot spectrul politic, de la republicanul Donald Trump la democratul Bernie Sanders, care candidează la alegerile prezidenţiale.
De altfel, sondajele arată că, pentru 62% dintre americani, sănătatea reprezintă primul sau cel mult al doilea cel mai important subiect legat de viitorul lor.
Donald Trump a făcut din scăderea preţurilor medicamentelor unul dintre subiectele principale ale campaniei sale din 2016, dar acum, după aproape trei ani de mandat, pacienţii nu simt nicio îmbunătăţire atunci când ajung la farmacie pentru a-şi cumpăra medicamente.
Profitând de situaţie, democratul Sanders este printre cei mai vocali politicieni pe tema preţurilor medicamentelor din SUA şi a mers de mai multe ori la farmacii în Canada alături de pacienţi.
Bernie Sanders dă vina în primul rând pe concurenţa scăzută şi pe înţelegerile dintre marile grupuri farmaceutice pentru preţurile mari ale medicamentelor din SUA – considerate cele mai mari din lume.
“Trei mari producători de medicamente, care au făcut profituri de 14,5 miliarde de dolari anul trecut, controlează 90% din piaţa insulinei”, afirmă Sanders, referindu-se la Eli Lilly, Sanofi şi Novo Nordisk, notează Financial Times.
În cazul în care ajunge preşedinte, Bernie Sanders promite că ăi va cere procurorului general să folosească legislaţia anti-trust pentru a pune capăt monopolurilor şi fixării preţurilor.
Creştere rapidă a preţurilor
Politicienii fac, însă, astfel de promisiuni pentru că sunt forţaţi de alegători, din care mulţi se confruntă cu probleme de sănătate - în SUA există circa 30 de milioane de pacienţi cu diabet, spre exemplu.
Iar costurile cu sănătatea au explodat în SUA în ultimii ani, potrivit datelor prezentate de publicaţia financiară internaţională.
În 2017, Statele Unite au cheltuit 334 miliarde de dolari pe medicamentele eliberate pe bază de prescripţie, cu 41% mai mult decât în urmă cu zece ani.
Raportat la populaţie, Statele Unite cheltuie cu 47% mai mult pe cap de locuitor decât Canada pe medicamentele eliberate pe bază de prescripţie şi cu 160% mai mult decât Marea Britanie.
Cauza este creşterea preţurilor medicamentelor din Statele Unite, unde preţurile nu sunt reglementate, spre deosebire de cele mai multe state dezvoltate.
Doar în primul trimestru din acest an, mii de medicamente s-au scumpit în SUA cu circa 10%, în medie, potrivit datelor RX Savings Solutions.
Însă există cazuri de creşteri mult mai mari. În 2015, omul de afaceri Martin Shkreli a scumpit peste noapte medicamentul Daraprim (pirimetamină) de 56 de ori, de la 13,50 dolari la 750 dolari, după ce a preluat controlul asupra deţinătorului autorizaţiei de punere pe piaţa din SUA.
Aceaste preţuri încep să devină tot mai greu de suportat pentru pacienţi, mai ales că mulţi au o acoperire limitată prin asigurări de sănătate, prin aşa-numitul plan “high-deductible”, care presupune că firmele de asigurări încep să acopere costurile cu tratamentele doar după ce pacientul cheltuie o anumită sumă – de obicei mii de dolari - din propriile resurse.
Kathy Segos din statul Indiana afirmă, spre exemplu, că insulina necesară fiului ei Hunter înseamnă o cheltuială lunară de 1.200 de dolari – cea mai mare povară financiară pentru familie.
Din cauza acestei situaţii, unii americani ajung să ia decizii radicale în viaţă. Financial Times prezintă cazul unei familii de americani din Detroit care a decis să emigreze în Canada deoarece soţia are diabet zaharat de tip 1, iar cei doi soţi doresc să aibă un copil şi există riscuri ridicate ca acesta să moştenească boala de la mamă.
De altfel, pacienţi şi politicieni acuză grupurile farmaceutice că au ajuns să vândă la preţuri foarte mari insulina, deşi aceasta există deja de 100 de ani fără ca metoda de producţie să sufere mari modificări.
Insulina a fost descoperită în 1923 de o echipă de cercetători din Canada, care au vândut patentul pentru doar 1 dolar Universităţii din Toronto.
Cu toate acestea, costul insulinei pentru pacienţii cu diabet zaharat de tip 1 din SUA s-a dublat în patru ani. Un raport realizat recent de organizaţia Health Care Cost Institute (HCCI) din Washington arată că, pentru un pacient cu diabet zaharat de tip 1, costul cu insulina necesară timp de un an a crescut cu 99,2% în perioada menţionată, de la 2.864 dolari în 2012 până la 5.705 dolari în 2016.
Cum se apără grupurile farmaceutice
În faţa valului de acuzaţii din partea pacienţilor şi politicienilor, marile grupuri farmaceutice au început să dea explicaţii.
În acest an, şefii a şapte mari grupuri farmaceutice au fost chemaţi în faţa Congresului american, iar întrebarea principală a fost: de costă atât de mult medicamentele în SUA?
Răspunsul managerilor a fost că Statele Unite suportă costurile pentru cercetare-dezvoltare de noi medicamente pentru întreaga lume.
Argumentul principal a fost că, dacă americanii nu vor mai plăti preţuri atât de mari, investiţiile în dezvoltarea de noi medicamente inovative s-ar prăbuşi.
Preşedintele Donald Trump susţine acest argument, care este în acord cu politica sa “America First”.
Un alt argument a fost că grupurile farmaceutice riscă foarte mulţi bani în încercarea de a găsi noi tratamente pentru boli precum Alzheimer şi au nevoie de o piaţă predictibilă care să le permită să recupereze sumele investite.
“Bolile mai uşoare au fost în mare parte rezolvate. Însă devine tot mai greu pe măsură ce ne îndreptăm atenţia către noi tratamente pentru boli ce presupun provocări mult mai mari”, a afirmat Jennifer Taubert, vicepreşedinte executiv al Janssen Pharmaceuticals.
Totuşi, unii experţi resping aceste argumente, indicând faptul că o mare parte din cheltuielile pentru cercetare-dezvoltare în domeniul medicamentelor din SUA este acoperită din fonduri guvernamentale.
Astfel, în 2017, agenţia guvernamentală US National Institutes of Health a cheltuit 32 miliarde de dolari pentru cercetare, comparativ cu o valoare cumulată de 71 miliarde dolari investită de companiile membre ale PhRMA, asociaţia de lobby a marilor grupuri farmaceutice (Big Pharma).
Diferenţe mari de preţuri şi în UE
În Uniunea Europeană, unde preţurile sunt reglementate de autorităţile naţionale, preţurile sunt mai mici decât în Statele Unite, însă există, totuşi, diferenţe notabile de preţuri între state.
Un raport prezentat recent de Anders Blanck, director general al Asociaţiei Suedeze a Industriei Farmaceutice, şi consultat de 360medical.ro arată că, în 2018, cele mai mici preţuri din Europa ale medicamentelor generice s-au înregistrat în Danemarca (98% din preţurile medii din Suedia), Suedia şi Olanda fiind, la egalitate, pe următoarele locuri în clasamentul după cele mai mici preţuri.
La polul opus, cele mai mari preţuri ale medicamentelor generice din UE s-au înregistrat în Elveţia (preţ mediu de 4 ori mai mare decât în Suedia), Norvegia (+141%), Italia (+135%), Cehia (+134%), Irlanda (+121%). Austria (+116%), Grecia (+102%) şi Germania (+96%).
România nu se află în clasamentul realizat de Anders Blanck, însă se situează în apropiere de alte state din estul UE din punctul de vedere al preţurilor medicamentelor generice, potrivit experţilor din domeniu.
De altfel, un studiu realizat de un grup de cercetători polonezi şi prezentat în februarie 2017 în publicaţia ştiinţifică PLOS arată că cele mai ieftine medicamente din UE nu sunt în cele mai sărace ţări.
“Preţurile medicamentelor variază semnificativ între statele membre ale UE. Au fost observate chiar şi diferenţe de preţ de 11 ori în cazul interferon beta-1a 22 μg între Germania (1.451,17 euro) şi Croaţia (132,77 euro). (...) Cele mai mici preţuri pe categorii de medicamente au fost observate în mai multe state, însă niciodată în cele mai sărace state, precum Bulgaria şi România”, arată raportul numit “Affordability of medicines in the European Union”.
În schimb, unele state bogate, precum Olanda sau Marea Britanie, au cele mai mici preţuri la unele medicamente, potrivit raportului menţionat.
Cauzele acestor diferenţe mari de preţ sunt sistemele diferite de reglementare şi de stabilire a preţurilor maxime, taxele diferite, negocierea preţurilor sau dimensiunea diferită a pieţelor, spun experţii.
