Fluorochinolonele administrate sistemic şi prin inhalare pot creşte riscul de apariţie a regurgitării sau insuficienţei valvelor cardiace, arată o comunicare transmisă profesioniştilor din domeniul sănătăţii de către deţinătorii autorizaţiei de punere pe piaţă a antibioticelor din clasa fluorochinolone, împreună cu Agenţia Europeană a Medicamentului (EMA) şi Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România (ANMDMR).
Afecţiunile care cresc riscul de apariţie a regurgitării sau insuficienţei valvelor cardiace includ cardiopatiile valvulare congenitale sau preexistente, afecţiunile ţesutului conjunctiv (de exemplu, sindromul Marfan sau sindromul EhlersDanlos), sindromul Turner, boala Behçet, hipertensiunea arterială, poliartrita reumatoidă şi endocardita infecţioasă, potrivit documentului.
"La pacienţii cu risc de apariţie a regurgitării/insuficienţei valvelor cardiace, fluorochinolonele administrate sistemic şi prin inhalare trebuie utilizate numai după o evaluare atentă a raportului beneficiu/risc şi după luarea în considerare a
altor opţiuni terapeutice", se precizează în document.
Pacienţii trebuie sfătuiţi să solicite imediat asistenţă medicală, în caz de dispnee acută, palpitaţii cu debut nou sau în caz de apariţie a edemului la nivelul abdomenului sau al membrelor inferioare.
Fluorochinolonele sunt antibiotice aprobate în Uniunea Europeană pentru tratamentul anumitor infecţii bacteriene, inclusiv al celor care pun viaţa în pericol.
Deoarece pot avea reacţii adverse grave şi de lungă durată, utilizarea lor este, în general, limitată la infecţiile pentru care se consideră inadecvată utilizarea altor antibiotice recomandate, în mod obişnuit, pentru infecţiile respective.
Fluorochinolonele trebuie utilizate numai după evaluarea atentă a beneficiilor probabile şi a riscurilor asociate, inclusiv riscul de apariţie a anevrismului aortic şi a disecţiei aortice.
Un studiu epidemiologic recent a indicat o creştere de aproximativ 2 ori a riscului de apariţie a regurgitării mitrale şi aortice la pacienţii cărora li s-au administrat fluorochinolone pe cale sistemică, comparativ cu pacienţii cărora li s-au administrat alte antibiotice (amoxicilină sau azitromicină).
De altfel, pe plan mondial au fost raportate mai multe cazuri de regurgitare/insuficienţă a valvelor cardiace, confirmate din punct de vedere medical cu afectarea oricărei valve cardiace, la pacienţii cărora li s-au administrat fluorochinolone, cu asociere cauzală probabilă sau posibilă. Aceste date indică faptul că fluorochinolonele pot cauza regurgitare/insuficienţă a valvelor cardiace.
În plus, un studiu de laborator a relevat faptul că expunerea la ciprofloxacină a dus la degradarea colagenului din celulele miofibroblaste aortice donate de pacienţii cu aortopatie, incluzând regurgitare aortică. Această constatare oferă o înţelegere asupra modului în care degradarea ţesutului conjunctiv rezultată în urma administrării de fluorochinolone poate fi asociată cu regurgitarea/insuficienţa valvelor cardiace.
Degradarea colagenului a fost, de asemenea, vehiculată ca premisă pentru afecţiuni ale tendoanelor şi ale aortei asociate administrării de fluorochinolone.
