Influenţa marilor grupuri farmaceutice (Big Pharma) asupra mediului de reglementare din Uniunea Europeană este excesivă, ceea ce permite practicarea unor preţuri exagerate, ce limitează accesul pacienţilor la tratamente de care depinde uneori viaţa lor, arată raportul: “Preţuri mari, acces redus: Pentru ce luptă Big Pharma la Bruxelles?”, realizat de Corporate Europe Observatory (CEO), o organizaţie non-profit de cercetare a influenţei lobby-urilor corporatiste în UE.
Lobby în UE: Executiv, Parlament, asociaţii de pacienţi
Raportul analizează influenţa marilor grupuri farmaceutice în UE şi interesele acestora în a-şi asigura reglementări cât mai favorabile, care să le permită obţinerea unor profituri cât mai consistente.
“Maşina de lobby a Big Pharma turează la maximum pentru a-şi apăra privilegiile, făcând totul pentru a elimina sau slăbi măsurile de reglementare. O relaţie strânsă cu Comisia Europeană – care nu a reuşit să ia în serios influenţa industriei farmaceutice – a reprezentat un element-cheie, ca şi puterea de lobby a Big Pharma”, se arată în raportul consultat de 360medical.ro.
Potrivit raportului, doar cele mai importante 10 grupuri după valoarea cheltuielilor de lobby şi-au majorat bugetul alocat acestei activităţi cu 2 milioane de euro începând din 2015, iar principalul grup de lobby al industriei farmaceutice, European Federation of Pharmaceutical Industries and Associations (EFPIA), are reprezentanţi în opt grupuri consultative ale Comisiei Europene.
Raportul arată că interesele industriei farmaceutice intră, de multe ori, în conflict cu interesul general în materie de sănătate publică.
“Companiile farmaceutice promovează folosirea ‘noilor’ medicamente deoarece acestea sunt protejate de patente şi sunt mai scumpe decât cele vechi, care nu sunt protejate, chiar dacă noul produs nu aduce nicio îmbunătăţire din punct de vedere medical”, menţionează raportul.
În ultimii ani, ca urmare a unor provocări de natură legislativă în UE, companiile farmceutice au recurs la o campanie de PR agresivă, bazată pe emoţie legată de suferinţa bolnavilor, pentru a contracara criticile şi a reduce amploarea dezbaterilor.
De exemplu, EFPIA are o campanie prin diverse canale de comunicare, inclusiv prin social-media, prin care transmite mesaje precum “Ne-am născut pentru a curma suferinţa bolnavilor” sau “boala nu ia niciodată pauză, aşa că nici noi”.
“Graţie acestui arsenal de lobby, industria a reuşit să influenţeze reanalizarea sistemului de susţinere financiară a sectorului (precum cele legate de reglementările privind drepturile de proprietate intelectuală), precum şi schimbarea unui tip de extindere a patentului prin certificatul suplimentar de protecţie (CSP), ce permite companiilor să-şi extindă perioada de stabilire a preţurilor în regim de monopol”, menţionează raportul organizaţiei.
La începutul acestui an, statele membre ale UE au ajuns la un acord privind proiectul de regulament care instituie o excepţie de la protecţia conferită unui medicament original prin CSP. Măsura, care se aplică de a 1 iulie 2019, ar trebui să stimuleze competitivitatea producătorilor de medicamente generice şi biosimilare din UE.
Însă influenţa industriei farmaceutice se extinde dincolo de executivul UE. Raportul dă exemplul unei expoziţii organizate în luna mai 2018 în Parlamentul European de către EFPIA, cu susţinerea a trei europarlamentari: Lieve Wierinck (Belgia), Adina Vălean (România) şi Françoise Grossetête (Franţa), în care principala temă vizată a fost cum să se asigure industriei faramceutice “cadrul de reglementare de care are nevoie”. Ulterior, EFPIA a lansat un manifest în perioada alegerilor europarlamentare din mai 2019.
Industria farmaceutică are o influenţă şi prin intermediul unor asociaţii de pacienţi. Raportul dă exemplul organizaţiei EuropaColon, ulterior devenită Digestive Cancers Europe, condusă de Stefan Gijssels, fost angajat al Janssen şi care are afaceri legate de consultanţă şi lobby.
Gijssels transmite mesajul, la evenimentele la care participă, că preţurile mari ale medicamentelor sunt justificate pentru a încuraja cercetarea şi că preţul unui medicament trebuie stabilit pe baza “valorii” sale şi nu pe baza costului.
O altă organizaţie - Eurordis, a pacienţilor cu boli rare din Europa - a primit finanţări de 1,7 milioane euro de la companii farmaceutice în 2017, potrivit raportului.
Preţuri excesive, protecţie exagerată
În fapt, companiile farmaceutice s-au transformat în timp în corporaţii financiare, sugerează raportul, care menţionează că sumele alocate pentru cercetare-dezvoltare nu mai reprezintă o povară atât de mare pentru astfel de grupuri.
“Companiile farmaceutice investesc mai mult în strategii financiare decât în cercetare-dezvoltare; între 2006 şi 2015, de exemplu, cele mai mari 18 grupuri farmaceutice au cheltuit în total 516 miliarde dolari pe programe de răscumpărare de acţiuni şi de dividende şi doar 465 miliarde dolari pentru cercetare-dezvoltare”, arată raportul.
“În acelaşi timp, dezvoltarea de noi produse se bazează tot mai mult pe cumpărarea unor laboratoare mai mici, iar fondurile de investiţii care investesc în start-up-uri de biotehnologie medicală aşteaptă câştiguri de 3-5 ori mai mari decât valoarea investiţiei”, menţionează autorii raportului.
O astfel de evoluţie are efecte de creştere excesivă a preţurilor medicamentelor pentru a maximiza profiturile.
“În Europa, tot mai multe medicamente apar cu preţuri extrem de mari, ceea ce pune sistemele de sănătate publică în situaţii de criză financiară şi lasă unii pacienţi fără acces la medicamentele de care au nevoie”, arată documentul.
Raportul dă exemplul medicamentului Sovaldi, dezvoltat de grupul farmaceutic Gilead pentru hepatită C, care costă în Europa circa 55.000 euro pe pacient pentru un tratament de 12 luni, deşi costurile de producţie sunt estimate la mai puţin de 1 euro pe pastilă.
Companiile farmaceutice argumentează că preţurile ridicate sunt necesare pentru a compensa cheltuielile foarte mari pentru cercetare-dezvoltare, însă raportul arată că, în realitate, între o treime şi două treimi din aceste cheltuieli sunt acoperite din fonduri publice sau finanţări ale unor organizaţii non-profit.
Acces limitat al pacienţilor
Astfel de situaţii sunt încurajate de protecţia excesivă acordată în UE companiilor farmaceutice prin patente, care oferă, de fapt, un monopol al unei companii asupra unui medicament pentru 20 de ani, de obicei – la care se pot adăuga 5 ani prin CSP.
“Organizaţii care se ocupă cu sănătatea publică subliniază că sistemul UE al monopolurilor şi exclusivităţilor bazate pe patente încurajează companiile să fixeze astfel de preţuri extreme, blocând accesul la tratamente la preţuri accesibile, în condiţiile în care sistemele naţionale de sănătate nu şi permit astfel de preţuri sau sunt forţate să limiteze medicamentele foarte scumpe la un număr limitat de pacienţi, aflaţi în stadii critice ale bolii“, menţionează raportul.
Documentul dă şi exemplul tratamentului Gleevec al Novartis, care costă în jur de 100.000 de euro şi este indicat terapeutic pentru şase boli rare.
De la lansarea sa, în 2001, Gleevec a adus grupului farmaceutic venituri totale de 50,4 miliarde dolari, potrivit raportului.
Autorii raportului recomandă noului Parlament European, rezultat în urma alegerilor din acest an, şi viitoarei Comisii Europene să asigure eliminarea influenţei Big Pharma asupra politicilor în domeniul medicamentelor.
“Interese comerciale egoiste nu trebuie să submineze priorităţile în materie de sănătate publică şi politica de stimulare a fricii a industriei nu trebuie să reducă amploarea schimbărilor”, menţionează raportul.
