Medicamentele care lipsesc din ţară ar trebui să se califice automat pentru importuri de urgenţă de către importatorii paraleli autorizaţi, propune Asociaţia Distribuitorilor Europeni de Medicamente (ADEM), organizaţie reprezentativă pentru sectorul distribuţiei paralele de medicamente din România.
De altfel, asociaţia a propus de mai mult timp factorilor de decizie din domeniul politicii medicamentului să ia în considerare utilizarea cadrului de import paralel oferit de legislaţia Uniunii Europene şi naţională.
Potrivit ADEM, comerţul paralel doar redistribuie unele produse în cantităţi marginale, sectorul reprezentând sub 3% din piaţa farmaceutică a UE din punct de vedere al valorii.
Acest tip de comerţ favorizează o presiune competitivă asupra preţurilor medicamentelor, în beneficiul sistemelor de sănătate şi al pacienţilor, consideră asociaţia.
Datele ADEM arată că valoarea anuală a exporturilor paralele din România nu depăşeşte 300-350 milioane euro, raportată la o piaţă farmaceutică în creştere, estimată la circa 7 miliarde de euro în 2024, iar cea a importurilor paralele (medicamente eliberate cu sau fără prescripţie) nu depăşeşte 10-12 milioane euro.
"În realitate, restricţiile impuse de producătorii multinaţionali pentru a împiedica distribuitorii angro să se aprovizioneze acolo unde doresc în cadrul pieţei unice europene, manifestate prin refuzul de a furniza, ameninţarea cu oprirea furnizării unui anumit produs, limitarea cantităţilor disponibile pentru vânzare (aşa-numitele cote de aprovizionare), diferenţierea inexplicabilă a gamelor de produse şi a preţurilor între statele membre, limitarea opţiunilor de limbă pentru ambalajul produselor, nu sunt nimic mai mult decât restricţii teritoriale de aprovizionare introduse pentru a fragmenta piaţa internă şi a-şi maximiza profiturile, în detrimentul pacienţilor", arată asociaţia, într-un comunicat.
De altfel, aceste practici nu sunt limitate la România, iar Comisia Europeană consideră că aceste restricţii reprezintă o problemă şi au un impact asupra preţurilor medicamentelor, într-o perioadă în care creşterea costului vieţii este preocuparea cea mai presantă pentru politicienii din statele membre.
"Reiterăm propunerea noastră ca produsele plasate pe o anumită listă naţională de lipsuri să se califice automat pentru importuri de urgenţă de către importatorii paraleli autorizaţi. Totodată, atunci când se aplică cote de aprovizionare, acestea ar trebui să aibă un motiv justificat, de exemplu justificarea problemelor de producţie care duc la raţionalizare. Astfel de cote trebuie să fie suficient de transparente şi flexibile", menţionează ADEM.
Potrivit asociaţiei, cotele impuse distribuitorilor angro trebuie ajustate în funcţie de fluctuaţiile pieţei, cum ar fi schimbările în practica de prescripţie sau modificări ale numărului de farmacii ai unui distribuitor angro.
De asemenea, aşa-numitele cote „black-box”, în care distribuitorii angro nu ştiu cât de mult stoc vor primi pe săptămână sau lună, nu ar trebui permise, consideră ADEM.
Asociaţia argumentează că o ţară ar putea trata importurile şi exporturile paralele separat. Astfel, este posibil ca o ţară să permită importul paralel şi să interzică exportul paralel, cu scopul de a încuraja preţurile mici pe piaţa sa. De asemenea, este posibil ca o ţară să limiteze sau interzică importul paralel şi să permită exportul paralel, pentru a susţine oportunităţile de export pentru distribuitorii săi.
În pofida acestei posibile segmentări în regimurile juridice, în realitate sunt foarte rare cazurile în care guvernele fac astfel de distincţii şi nu facilitează ambele componente, export şi import paralel.
"Legislaţia naţională în vigoare nu interzice practic nici una dintre practici, respectiv import sau export paralel, dar le restricţionează considerabil: importul paralel de medicamente care se eliberează pe bază de prescripţie nu se decontează pentru pacienţi, fapt care diminuează semnificativ alternativele de aprovizionare ale României în crizele de medicamente, iar exportul paralel este strict controlat de către autoritatea competentă (ANMDMR) prin introducerea, din anul 2017, de notificări prealabile, fapt care diminuează semnificativ riscul de lipsuri create de exportul paralel", subliniază asociaţia.
"Cu toate acestea, România continuă să fie unul din cazurile foarte rare, permiţând unor decidenţi politici sau unor reprezentanţi ai industriei farmaceutice să militeze public pentru restricţionarea sau chiar interzicerea atât a exportului, cât şi a importului paralel de medicamente, acest aspect încălcând grav principiile concurenţiale de bază", mai arată asociaţia.
ADEM consideră că în România se exagerează în mod deliberat veniturile rezultate din exportul paralel, cu scopul unei false amplificări a fenomenului, deşi comerţul paralel este limitat doar la piaţa internă a UE, iar cantitatea totală a medicamentelor necesare pacienţilor europeni nu este afectată de comerţul paralel.
"Sectorul distribuţiei paralele, reprezentat în România de ADEM, susţine cadrele juridice adecvate, necesare şi proporţionale pentru a proteja acest principiu, al diminuării penuriilor prin respectarea obligaţiei de serviciu public, dar obiectează cu tărie atunci când restricţiile exporturilor şi importurilor paralele urmăresc în mod inerent să protejeze industria farmaceutică", mai arată asociaţia.
