Noua analiză este un test neinvaziv care necesită doar înghiţirea în prealabil a unui tip de zahăr sintetic.
75% din populaţia lumii suferă de hipolactază, o problemă mai cunoscută sub numele de intoleranţă la lactoză. Pentru a detecta această suferinţă, există mai multe metode, dar cea mai recentă este testul de gaxiloză. Acesta este un test neinvaziv care necesită pur şi simplu ca pacientul să ia un tip de zahăr sintetic (care este un analog sintetic al lactozelor) iar ulterruir să i se recolteze o analiză de urină pentru a se detecta, în acest fel, dacă suferă sau nu de intoleranţă la lactoză.
Zahărul sintetic în cauză este 4-galactozil-xiloză, a cărui Denumire Internaţională Comună este Gaxiloza. Această dizaharidă sintetică, substratul lactazei intestinale, este hidrolizată din aceasta, rezultând două produse fiziologice: galactoză şi xiloză. Galactoza se transformă în glucoză în ficat. Xiloza, care este absorbită în mod pasiv, 50% este metabolizată intern, în timp ce restul este prezent în sânge şi este în cele din urmă excretată în urină. Astfel, cantitatea de xiloză din urină şi sânge se corelează cu activitatea enzimatică a lactazei intestinale.
Prin urmare nivelurile scăzute, de xiloză în urină sunt asociate cu o asimilare scăzută a lactazei, factor major, dincare rezultă intoleranţa.
Acurateţea şi specificitatea acestui test este mai mare cu 90%. Alte avataje sunt simplitatea aplicării şi absenţa disconfortului pentru pacient. Mai mult, este un instrument de diagnosticare care nu numai că este deosebit de util în detectarea hipolactaziei, dar este, de asemenea, un instrument eficient pentru a evalua integritatea funcţională a mucoasei intestinale, pentru a identifica boală celiacă sau infecţii intestinale, scrie saludymedicina.org.
