Cercetătorii de la Vanderbilt University Medical Center din Statele Unite au identificat o genă ce creşte riscul unei reacţii severe şi cu potenţialul de a pune viaţa în pericol la antibioticul vancomicină, prescris frecvent în întreaga lume.
Testarea de rutină pentru această genă ar putea îmbunătăţi siguranţa pacientului şi reduce respingerea nenecesară a altor antibiotice, au raportat cercetătorii în ”Journal of Allergy and Clinical Immunology”.
”Credem că acest test va fi important în îngrijirea clinică a pacienţilor ce încep tratamentul cu vancomicină şi va preveni mortalitatea şi complicaţiile pe termen scurt şi lung. Această observaţie reprezintă un progres semnificativ cât timp ne direcţionăm toată atenţja asupra mecanismelor acestor reacţii mediate imun ce pun viaţa în pericol”, a spus autorul lucrării, dr. Elizabeth Phillips, profesoară la Vanderbilt University School of Medicine, citată de sciencedialy.com.
Vancomicina este administrată în mod obişnuit în spital sau ca terapie intravenoasă acasă pentru câteva săptămâni, în combinaţie cu alte antibiotice puternice pentru a trata infecţii bacteriene serioase ce ar putea pune viaţa în pericol.
Între primele două şi opt săptămâni de la iniţierea terapiei antibiotice, oricum, unii pacienţi dezvoltă o reacţie severă cunoscută ca DRESS - Drug Rush with Eosinophilia and Systemic Symptoms - caracterizată prin febră, iritaţii răspândite ale pielii şi deteriorări interne ale organelor, cauzate de un răspuns imun mediat de o celulă T aberantă la medicament.
Când se dezvoltă DRESS, tot tratamentul este oprit. Rata mortalităţii ce rezultă, de obicei dintr-o combinaţie de deteriorări ale organelor, nevoia de imunosupresive ca steroizii şi opţiunile de tratament compromise pentru infecţia de la bază, se apropie de 10 procente.
În timp ce incidenţa reală a DRESS nu este cunoscută, în fiecare an în Statele Unite, sute de mii de pacienţi prezintă un risc, conform lui Phillips.
Pentru câţiva ani, vancomina a fost considerată ca un declanşator comun pentru DRESS dar factorii de risc genetic ce cauzează predispoziţia anumitor pacienţi nu au fost cunoscuţi.
Această nouă descoperire arată că DRESS asociată cu vancomicina apare la pacienţii ce poartă variaţii specifice în genele de antigen leucocitar uman (HLA). Genele HLA codifică proteinele ce prezintă peptide străine (antigene) celulelor T (un tip de celule albe) pentru a stimula un răspuns imun.
Pentru a înţelege mai bine conexiunea HLA-DRESS, cercetătorii au căutat în biobanca VUMC, ce conţine aproape 250.000 de mostre ADN unice, gata pentru cercetare.
Astfel, cercetătorii au fost capabili să identifice că pacienţii din banca de date ce au dezvoltat DRESS în timpul administrării vancomicinei au avut o supra-reprezentare a variantei genetice HLA-A*32:01.
Având în vedere că mulţi pacienţi ce dezvoltă DRESS sunt adesea expuşi la antibiotice multiple şi alte medicamente simultan, cerceătorii au folosit un test specific de diagnostic dezvoltat în laboratoarele lor numit gamma-interferon ELISpot, ce a expus celulele albe ale pacienţilor la vancomicină şi alte antibiotice administrate concurent.
Acest test le-a permis să determine care medicament a fost mai predispus să cauzeze DRESS.
Combinând BioVU şi informaţiile prospective, cercetătorii au descoperit că 86% din pacienţii ce au dezvoltat DRESS asociată cu vancomicina purtau HLA-A*32:01, în comparaţie cu niciunul din pacienţii de control ce au primit vancomicina pentru câteva săptămâni şi nu au dezvoltat nicio reacţie.
Efectuând o analiza a supravieţuirii pacienţilor de la BioVU cu HLA-A*32:01 în comparaţie cu grupul de control, cercetătorii au determinat că aproximativ 20% din pacienţii ce au început tratamentul cu vancomicină şi purtat varianta HLA au dezvoltat DRESS în primele patru săptămâni.
În paralel crcetătorii au dezvoltat un test de diagnostic simplu, care nu este scump, pentru HLA-A*32:01, ce poate fi implementat în laboratoarele de diagnostic de rutină.
