Un medicament descoperit în urmă cu 150 de ani şi folosit în special ca relaxant muscular ar putea face tumorile mai sensibile la radioterapie, potrivit unui studiu recent realizat de cercetători de la Ohio State University, Arthur G. James Cancer Hospital şi Richard J. Solove Research Institute (OSUCCC).
Cercetătorii au descoperit că medicamentul numit papaverină inhibă respiraţia mitocondriilor, consumatoare de oxigen, şi componentelor energetice ale celulelor şi sensibilizează tumorile la radiaţii.
Medicamentul nu afectează sensibilitatea la radiaţii a ţesuturilor normale, bine oxigenate, potrivit cercetătorilor.
Papaverina este un medicament antispasmodic alcalinizat obţinut din opiu, descoperit în 1848 de germanul Georg Merck, pe atunci student, ulterior unul dintre fondatorii companiei famaceutice cu acelaşi nume.
Cercetătorii au arătat că o modificare ulterioară a moleculei de papaverină ar putea îmbunătăţi siguranţa tratamentului şi ar putea pune bazele unei noi clase de medicamente radiosensibilizante cu mai puţine efecte secundare.
Concluziile studiului au fost prezentate în publicaţia Proceedings of the National Academy of Sciences (PNAS).
Studiul reprezintă un punct de reper în încercarea, veche de 60 de ani, a specialiştilor de a elimina hipoxia, una dintre principalele cauze de eşec al radioterapiei.
”Ştim că hipoxia limitează eficienţa radioterapiei, iar aceasta este o problema clinică gravă, deoarece mai mult de jumătate dintre pacienţii cu cancer primesc radioterapie. Am constatat că o doză de papaverină înainte de radioterapie reduce respiraţia mitocondrială, ameliorează hipoxia şi îmbunătăţeşte foarte mult răspunsurile tumorilor la radiaţii”, spune cercetătorul principal Nicholas Denko, profesor de radiologie-oncologie la OSUCCC, citat de sciencedaily.com.
Radiaţia ucide celulele canceroase în două moduri: direct, prin distrugerea ADN-ului, şi indirect, prin generarea unor molecule reactive, care provoacă daune tumorilor.
Condiţiile hipoxice reduc generarea de daune induse de radiaţii şi toxicitatea efectivă a unei doze de radiaţii.
Hipoxia tumorală este o consecinţă a cererii şi a ofertei de oxigen. Celulele canceroase necesită un nivel ridicat de oxigen pentru a-şi alimenta dezvoltarea.
Vasele de sânge slab formate în tumore nu sunt eficiente în furnizarea de oxigen şi alţi nutrienţi. Oxigenul insuficient cauzează bule de celule moarte, necrotice, înconjurate de zone de hipoxie care pot fi rezistente la radiaţii, potrivit experţilor.
