Administraţia americană pentru alimente şi medicamente (FDA) a aprobat recent o nouă combinaţie de tratament pentru adulţii cu un tip de cancer al sângelui numit limfom cu celule de manta (MCL), un subtip de limfom non-Hodgkin care apare atunci când limfocitele B din marginea exterioară a ganglionilor limfatici - zona mantalei, devin canceroase.
Tratamentul este destinat persoanelor nou diagnosticate sau care nu au urmat încă un tratament şi nu pot beneficia de un transplant de celule stem.
Acesta combină un medicament numit acalabrutinib cu chimioterapia standard şi imunoterapia.
Autorizarea combinaţiei de acalabrutinib (Calquence), cu administrare orală o dată la 12 ore, cu chimioterapia cu bendamustină şi imunoterapia cu rituximab (un anticorp monoclonal himeric uman/şoarece, produs prin inginerie genetică care reprezintă o imunoglobulină glicozilată, cu regiuni constante de IgG1 uman şi cu secvenţe regionale variabile de lanţuri murine uşoare şi grele) este indicată pentru tratarea adulţilor cu limfom cu celule de manta (MCL) netratat anterior care nu sunt eligibili pentru transplantul autolog de celule stem hematopoietice (HSCT).
De asemenea, FDA a autorizat complet monoterapia cu acalabrutinib pentru persoanele cu MCL care au fost deja tratate anterior. Medicamentul a fost aprobat iniţial de FDA prin programul său de autorizare accelerată în 2017.
MCL este un cancer rar şi agresiv care afectează celulele B, un tip de celule albe din sânge. Se poate răspândi rapid în alte părţi ale corpului, cum ar fi măduva osoasă, ficatul şi tractul digestiv.
Diagnosticat de obicei la persoane în vârstă de 60 de ani, MCL este adesea descoperit într-un stadiu avansat.
Aproximativ 4.000 de cazuri noi sunt diagnosticate anual în Statele Unite. Deşi pacienţii răspund de obicei la tratamentul precoce, recidivele sunt frecvente, subliniind necesitatea unor opţiuni mai eficiente şi mai bine tolerate, în special pentru pacienţii în vârstă.
Medicamentul acalabrutinib, produs de grupul farmaceutic anglo-suedez AstraZeneca, acţionează prin blocarea unei enzime numite tirozin kinaza Bruton (BTK), care ajută celulele B canceroase să crească şi să se răspândească. Acesta este combinat cu bendamustină, un medicament chimioterapeutic care deteriorează ADN-ul celulelor canceroase, şi rituximab, un medicament de imunoterapie care vizează şi ucide celulele B canceroase. Ambele se administrează prin perfuzie şi au fost autorizate de FDA în 2008 şi, respectiv, 1997.
Recenta autorizare s-a bazat pe rezultatele unui studiu clinic, la care au participat 598 de pacienţi care aveau 65 de ani sau mai mult şi care prezentau MCL netratată, şi care a testat cât de bine a funcţionat combinaţia de tratament.
Persoanele din studiu au fost repartizate aleatoriu să primească acalabrutinib plus chimioimunoterapie (bendamustină şi rituximab) sau un placebo plus chimio-imunoterapie.
Rezultatele au arătat că tratamentul a redus riscul de progresie a bolii sau de deces cu 27%, pacienţii care au primit noua combinaţie de tratament trăind în medie 66,4 luni fără agravarea cancerului, comparativ cu 49,6 luni cu tratamentul standard.
Reacţii adverse grave - inclusiv pneumonie, Covid-19, febră, erupţii cutanate, bătăi neregulate ale inimii, infecţii severe, număr scăzut de globule albe cu febră şi anemie - au fost raportate la peste 2% dintre pacienţi.
Siguranţa noului tratament a fost în concordanţă cu cea constatată în studiile anterioare, nefiind identificate noi preocupări, potrivit unui comunicat al grupului farma.
O privire din interior asupra limfomului cu celule de manta: Cum unele dintre celulele albe din sânge se pot transforma în tumori în ganglionii limfatici şi se pot răspândi. Credit video: Massive Bio
Mai multe despre acest cancer
Limfomul cu celule de manta afectează sângele, iar înţelegerea modului în care face asta poate ajuta la gestionarea simptomelor şi la tratament.
Ce este MCL? Adesea denumit şi LMS, acest cancer este o formă de limfom non-Hodgkin în celulele albe din sânge. Există aproximativ 70 de limfoame non-Hodgkin, MSL fiind identificat ca atare de OMS în 1992.
Prevalenţă: MCL reprezintă aproximativ 6% dintre toate cazurile de limfom non-Hodgkin. Anual, aproximativ 4.200 de persoane sunt diagnosticate cu MCL în Statele Unite, ceea ce îl face să fie relativ rar.
Cauze: Cauza exactă rămâne neidentificată, dar mutaţiile din limfocitele B (celulele B) ar putea juca un rol, determinându-le să producă proteine în exces şi să conducă la limfom.
Tipuri: MCL clasic sau MCL nodal este mai frecvent şi mai agresiv, afectând în principal ganglionii limfatici. MCL leucemic, non-nodal, afectează măduva osoasă, sângele şi splina şi este mai puţin agresiv.
Simptome: Iniţial, MCL ar putea fi lipsit de simptome. Cu toate acestea, simptome precum transpiraţii nocturne severe, febră, pierdere semnificativă în greutate, deficit de energie, umflături, probleme gastrointestinale şi dureri de spate se pot manifesta în timp.
Opţiuni de tratament:
Chimioterapia: Utilizează medicamente pentru a elimina celulele canceroase.
Imunoterapia: Stimulează sistemul imunitar al organismului, adesea asociat cu chimioterapia.
Transplant de celule stem: Înlocuieşte celulele canceroase din sânge cu celule stem sănătoase.
Terapii ţintite: Se concentrează pe anumite proteine care promovează cancerul, cauzând adesea mai puţine efecte secundare decât chimioterapia.
Studii clinice: Pacienţii ar trebui să ia în considerare informarea cu privire la acestea pentru a avea acces la noi tratamente.
