În urma întâlnirii desfăşurate la Ministerul Sănătăţii miercuri, pe data de 5 August 2020, între Secretarii de Stat Horaţiu Moldovan şi Andrei Baciu, Dr. Dragoş Cătălin Ghica şi reprezentanţi ai Societăţii Multidisciplinare a Medicilor Rezidenţi (SMMR), alături de federaţiile studenţeşti din domeniul sănătăţii (FASMR, FASFR şi FSMDR), prin prezenta solicităm în scris clarificările necesare la punctele principale din agenda discuţiei noastre, ce vizează medicii rezidenţi.
Ne bucurăm că prin această întâlnire am reuşit să abordăm o serie dintre problemele presante cu care medicii rezidenţi din România se confruntă, de aceea dorim să menţinem o comunicare cât mai eficientă între Ministerul Sănătăţii şi medicii rezidenţi. Deşi contextul epidemiologic din ultimele luni a scos la suprafaţă slăbiciuni ale sistemului în care şi medicii
rezidenţi au avut de suferit, a mascat concomitent şi probleme vechi, trecute cu vederea şi devenite, în timp, practici curente.
În continuare, dorim să expunem cele mai presante şi importante probleme cu care se confruntă medicii rezidenţi din România:
1. Salarizarea gărzilor efectuate peste norma menţionată în contractul individual de muncă – Conform Ordinului comun al Ministerului Sănătăţii şi al Ministerului Educaţiei privind modul de efectuare a pregătirii prin rezidenţiat din 2007, la Art. 15, al. 2 se stipulează: „Medicii rezidenţi care efectuează gărzi în afara programului normal de lucru sunt salarizaţi pentru această activitate de către unitatea sanitară unde efectuează garda, cu respectarea prevederilor legale”.
O practică extinsă la nivelul tuturor centrelor universitare este aceea de a remunera gărzile medicilor rezidenţi începând cu anul III de pregătire în specialitate, deşi există numeroase exemple în care gărzile nu sunt salarizate deloc de-a lungul rezidenţiatului.
Conform ordinului menţionat anterior, începând din anul III de pregătire, medicul rezident poate fi inclus în linia I de gardă efectuată în specialitatea în care îşi desfăşoară rezidenţiatul, în afara programului normal de lucru, cu respectarea limitelor de competenţă. Într-un procent foarte scăzut de cazuri, medicul rezident este inclus în linia 1, aceasta fiind acoperită de un medic specialist/primar, însă acest articol nu stipulează nicidecum că un medic rezident va începe să fie remunerat pentru orele suplimentare de gardă începând din anul III de pregătire în specialitate. Deşi perioada în care ne aflăm este şi una de formare, suntem o parte integrantă a sistemului de sănătate, iar activitatea noastră, ca medici rezidenţi, nu este una pur educaţională, oferind servicii medicale conform limitelor de competenţă alături de medicii specialişti/primari.
2. Facilitarea schimbării coordonatorului de rezidenţiat în acelaşi centru universitar – Fiind conştienţi de numeroasele abuzuri la care medicii rezidenţi sunt deseori supuşi în unităţile sanitare în care îşi desfăşoară activitatea, de la cazuri „uşoare” ce privesc dezinteresul cadrelor medicale cu privire la procesul de formare al tinerilor medici, prin lipsa unor cursuri sau materiale de studiu, privarea de la efectuarea de stagii sau pregătire în alte centre sau în străinătate, la cazuri grave, dar reale, de violenţă fizică şi verbală sau hărţuire sexuală.
Medicul rezident ar trebui să aibă posibilitatea, în limita locurilor şi cu o Societatea Multidisciplinară a Medicilor Rezidenţi justificare clară şi argumentată, să solicite schimbarea unui coordonator de rezidenţiat în acelaşi centru de pregătire, fără a fi necesar acordul coordonatorului de la care medicul rezident doreşte să plece.
3. Crearea unei baze de date a unităţilor sanitare din afara centrelor universitare de pregătire în rezidenţiat – Odată cu introducerea recentă a posibilităţii efectuării de stagii în spitale judeţene/private/militare aflate în afara centrelor universitare, solicităm crearea şi publicarea unei baze de date actualizate constant, care să conţină toate unităţile sanitare
mai sus menţionate, secţiile acreditate împreună cu responsabilii de formare şi coordonatorii de formare în rezidenţiat din centrul universitar arondat judeţului din care spitalul în cauză face parte.
4. Uniformizarea acordării sporurilor aferente fiecărei specialităţi – Conform legii actuale, sporurile din sănătate sunt, de cele mai multe ori, încadrate în intervale procentuale, de exemplu: „între 50% şi 75%”. Această laxitate, lasă libertatea unor unităţi sanitare plătitoare să remunereze medicii rezidenţi cu sporul minim al intervalului procentual aferent, indiferent de pontaj. Astfel, medicii rezidenţi care îşi efectuează pregătirea în aceeaşi specialitate, acelaşi an de studiu, în aceleaşi condiţii, dar având unităţi sanitare plătitoare diferite, pot avea diferenţe salariale notabile.
5. Lipsa acordării tichetelor de vacanţă – În urma unei consultări informale cu medicii rezidenţi, împreună cu o consultare a legii, am ajuns la concluzia ca nu există nicio justificare clară pentru care medicii rezidenţi nu primesc tichete de vacanţă, ei fiind singurii angajaţi din sistemul de sănătate aflaţi în această situaţie.
6. Crearea şi implementarea unui sistem de evaluare pentru cadrele medicale – Conform Ordinului menţionat la punctul 1, Art. 10, alin. (2) menţionează: „Coordonatorul programului de rezidenţiat/directorul de program, responsabilii de formare şi îndrumătorii de formare beneficiază de 40 de credite de educaţie medicală continuă, în domeniul specialităţii pe care o practică, pentru fiecare an de activitate de instruire.”
Considerând că nu există nicio formă de penalizare pentru un îndrumător/ responsabil de formare/ coordonator de formare care nu îşi respectă atribuţiile şi responsabilităţile conform legii, propunem implementarea unui sistem de evaluare (feedback) a activităţii, în urma căruia beneficiile menţionate la Art. 10 să fie diminuate sau retrase, conform legii.
Vă mulţumim pentru deschiderea şi disponibilitatea la dialog. Sperăm să menţinem această cale de comunicare deschisă constant, pentru a soluţiona în dinamică orice probleme sau nereguli care apar în cadrul pregătirii medicilor rezidenţi.
