Pe 1 aprilie, au intrat în vigoare normele tehnice de realizare a programelor naţionale de sănătate. Ignorând complet ghidurile şi recomandările internaţionale precum şi nevoile grupurilor vulnerabile din România, Ministerul Sănătăţii aruncă Programul Naţional de Prevenire, Supraveghere şi Control al infecţiei HIV/SIDA în urmă cu aproape 10 ani.
Organizaţia Mondială a Sănătăţii recomandă intensificarea testării HIV - Ministerul Sănătăţii oferă 30.000 de teste rapide pentru toată populaţia României.
Organizaţia Mondială a Sănătăţii recomandă ca, până în 2030, 95% dintre persoanele care trăiesc cu HIV să fie incluse în tratament - Ministerul Sănătăţii şi-a propus ca indicator 80%.
În plus, Organizaţia Mondială a Sănătăţii recomandă includerea în tratament imediat după testare, în cazul rezultatului pozitiv - Ministerul Sănătăţii propune aceleaşi criterii de includere în tratament din 2013 (depăşite din toate punctele de vedere).
Organizaţia Mondială a Sănătăţii recomandă extinderea programelor de prevenire şi includerea tuturor grupurilor vulnerabile – Ministerul Sănătăţii ignoră complet prevenirea, aşa cum a făcut-o în ultimii 30 de ani.
Organizaţia Mondială a Sănătăţii recomandă creşterea accesului la servicii şi materiale de prevenire HIV pentru toate categoriile de populaţie, cu o atenţie sporită faţă de grupurile vulnerabile care prezintă un risc crescut de infectare - Ministerul Sănătăţii nu propune niciun indicator pentru prevenire, deşi, conform statisticilor Comisiei Naţionale de Luptă anti-SIDA a Ministerului, numărul de cazuri HIV în rândul consumatorilor de droguri şi al bărbaţilor care fac sex cu
bărbaţi este în creştere.
Organizaţia Mondială a Sănătăţii, Programul Naţiunilor Unite pentru HIV/SIDA şi Centrul European de Prevenire şi Control al Bolilor recomandă PrEP (Profilaxia Pre-Expunere: o pastilă pe zi care previne infectarea cu HIV) ca o măsură eficientă şi eficace de prevenire, iar state precum Franţa şi Germania acoperă deja costul acestei măsuri de prevenire din fonduri publice - Ministerul Sănătăţii nu include această metodă modernă de prevenire în programul naţional.
Toate organizaţiile şi instituţiile internaţionale recomandă ca legile, politicile, toate documentele oficiale referitoare la sănătate să se adopte prin consultarea cu grupurile interesate de problema în cauză (asociaţii de pacienţi, organizaţii de prevenire, persoane afectate de boală, familiile acestora etc). Ministerul Sănătăţii decide singur ce este mai bine pentru populaţia României, ignorând complet pacienţii şi organizaţiile neguvernamentale şi, astfel, încălcând principiile de bună practică şi cooperare.
În condiţiile în care România continuă să primească fonduri externe nerambursabile pentru sănătate şi pregăteşte, chiar în acest moment, o nouă Strategie Naţională de Sănătate, cerem Ministerului Sănătăţii să retragă aceste norme şi să le alinieze cu recomandările internaţionale, cu nevoile şi realităţile cu care ne confruntăm, asigurând totodată un proces transparent de elaborare.
