Cancerul ovarian continuă să fie o problemă majoră de sănătate publică. În Europa, este a cincea cea mai frecventă cauză de deces la femei, raportat la toate tipurile de cancer. Numai în anul 2020 au primit acest diagnostic aproximativ 66.000 de femei, iar la nivel global peste 310.000. În acelaşi an, în România, 1.121 femei au pierdut lupta cu boala. De aceea, de Ziua mondială de luptă împotriva cancerului ovarian, Federaţia Asociaţiilor Bolnavilor de Cancer din România (FABC) atrage din nou atenţia asupra faptului că, depistată la timp, această afecţiune are şanse mari de vindecare.
Cancerul ovarian poate afecta femeile de orice vârstă, însă este mai frecvent la cele cu vârsta de peste 50 de ani, care au trecut prin menopauză. Pentru că în stadii incipiente, simptomele cancerului ovarian se pot confunda cu simptomele altor afecţiuni mai puţin grave, dar şi pentru că nu există teste care să depisteze cancerul ovarian în fază incipientă, două treimi dintre cazuri sunt diagnosticate în stadii târzii, cu rate mai reduse de supravieţuire la cinci ani (78% în stadiul II, 59% în stadiul III şi doar 17% în stadiul IV). De aceea, controalele ginecologice periodice, de rutină, în absenţa oricăror simptome, dar şi recunoaşterea primelor semne care pot sugera îmbolnăvirea şi adresarea imediată la medic, pot face marea diferenţă.
Simptomele cancerului ovarian (multe ar putea fi confundate cu cele ale sindromului de colon iritabil) pot fi:
- Umflarea abdomenului/balonare (cauza fiind acumularea de fluide produse de tumoră);
- durerea abdominală şi disconfortul în zona pelviană;
- edemele de la nivelul picioarelor;
- senzaţia de saţietate instalată rapid după ingestia de alimente;
- greaţa;
- scăderea inexplicabilă în greutate;
- urinările frecvente;
- sângerările vaginale anormale sau scurgerile vaginale.
Cum este diagnosticat cancerul ovarian?
În stabilirea diagnosticului de cancer ovarian se efectuează o serie de investigaţii imagistice (ecografie transabdominală sau transvaginală, CT, RMN sau PET-CT) şi de laborator, inclusiv test de sânge pentru CA125, o proteină produsă de unele cancere ovariene. Însă diagnosticul final se face prin efectuarea unei biopsii.
„O spunem şi o repetăm ori de câte ori avem ocazia: mersul periodic la ginecolog trebuie să facă parte din rutina de educaţie pentru sănătate a oricărei femei. Le încurajăm pe doamne să nu aştepte să simtă o durere ca să meargă la specialist pentru că este posibil ca atunci tratamentul să nu dea roadele dorite sau să fie prea târziu.”, spune Cezar Irimia, preşedintele FABC.
Mutaţiile genetice, factor de risc major
Riscul de a dezvolta cancer ovarian este influenţat de mai mulţi factori, inclusiv de vârstă, de stilul de viaţă, de istoricul reproductiv şi cel familial. De asemenea, riscul este foarte crescut la femeile care au moştenit mutaţii genetice specifice, cum sunt cele ale genelor BRCA1 sau BRCA2 sau alte modificări ale profilului genetic care cresc riscul de a dezvolta cancer ovarian. Din acest motiv, cunoaşterea statusului BRCA, testarea genetică înainte sau în momentul diagnosticării, este importantă atât pentru evaluarea riscului şi o posibilă intervenţie (chirurgicală) preventivă, cât şi pentru a stabili cea mai bună opţiune terapeutică şi prognosticul pacientei. Testarea poate fi efectuată din sânge sau din ţesut tumoral cu recomandarea pentru testarea din ţesut, care asigură detectarea unui număr suplimentar de mutaţii BRCA comparatic cu testarea din sânge. Un alt test genetic introdus recent în practica medicală este scorul deficitului de recombinare omologă (DRO), al cărui rezultat pozitiv poate adăuga opţiuni terapeutice noi pentru pacientele cu cancer ovarian.
Ulterior, tratamentul va depinde de tipul de cancer ovarian, dar poate include chimioterapie, radioterapie, imunoterapie, intervenţii chirurgicale, terapii ţintite sau o abordare combinată. Decizia îi aparţine unei echipe multidisciplinare pentru că este important ca pacienta să primească cel mai bun tratament într-un timp cât mai scurt.
Campania de anul acesta dedicată Zilei mondiale de luptă împotriva cancerului ovarian este realizată de FABC cu sprijinul AstraZeneca, OncoTeam Diagnostic, Genekor.
Despre FABC
Federaţia Asociaţiilor Bolnavilor de Cancer (FABC) a fost înfiinţată în anul 2005 din necesitatea ca toţi cei care luptă împotriva cancerului să devină o forţă cu o voce puternică. FABC este interfaţa dintre organizaţiile membre şi instituţiile statului, instituţiile europene implicate în sănătate, precum şi organizaţiile europene şi internaţionale similare. FABC numără peste 75.000 de membri în întreaga ţară, pacienţi, supravieţuitori şi voluntari. FABC este o federaţie formată din 26 asociaţii care activează pe plan local, la nivelul judeţelor. Misiunea FABC este de a face lobby şi advocacy activ pentru promovarea, respectarea şi garantarea drepturilor pacienţilor cu cancer, implementarea măsurilor necesare pentru reducerea impactului acestei maladii.
Pentru mai multe detalii, vă rugăm să accesaţi: www.fabc.ro
*surse:
https://www.ovariancancercommitment.com/home/about-ovarin-cancer.html
https://gco.iarc.fr/today/data/factsheets/populations/642-romania-fact-sheets.pdf
