Octavian Popescu este medic specialist în chirurgie generală şi viscerală, cu supra-specializare în chirurgia colorectală. Şi-a făcut rezidenţiatul în Germania şi s-a stabilit acolo împreună cu soţia sa, tot medic. În clinica Aschaffenburg, unde lucrează în prezent, câţiva dintre chirurgii cu experienţă au fost redirecţionaţi către secţiile de terapie intensivă care se ocupă de pacienţii Covid-19. Octavian a fost primul dintre chirurgii care a început rotaţia pe o astfel de secţie. Despre experienţa sa clinică, despre felul în care face faţă Germania pandemiei de coronavirus, dar şi despre problemele cu care se confruntă medicii germani în lupta cu SARS-C0V-2 aflaţi din interviul acordat în exclusivitate pentru 360medical.ro.
Cum reuşeşte Germania să ţină sub control pandemia de coronavirus, având în vedere că numărul deceselor este foarte mic în comparaţie cu cel al cazurilor de Covid-19 faţă de alte ţări care se confruntă cu aceeaşi situaţie?
Rata mică a mortalităţii Covid-19 în Germania se datorează iniţial vârstei scăzute a pacienţilor infectaţi. Marea majoritate a acestora a căpătat infecţia în staţiunile de ski din Austria. Autorităţile germane au luat din timp decizia ca toţi cei care au fost în zonele de risc cunoscute, să fie testaţi şi carantinati la domiciliu. Odată cu răspândirea infecţiei, au fost afectaţi şi vârstnicii, ceea ce a dus la creşterea numărului de decese.
O altă explicaţie pentru rata mică a mortalităţii este că în Germania se testează agresiv, dispunând de multe teste, fiecare suspiciune fiind luată în considerare ca potenţial pozitivă. Descoperirea celor pozitivi duce la activarea echivalentului DSP din Germania care se ocupă de carantinarea acestora şi persoanelor de contact, reducând astfel propagarea infecţiei.
Germania are capacitate foarte mare şi resurse pentru terapie intensivă. Pe lângă aceasta, spitalele de aici s-au mobilizat din timp, luând măsuri preventive iniţial prin încetinirea, apoi oprirea programului electiv de intervenţii chirurgicale. Aceste măsuri au dus la eliberarea paturilor de terapie intensivă şi pregătirea acestora pentru pacienţii COVID-19. Această capacitate crescută permite perioade îndelungate de ventilaţie mecanică şi de tratament adecvat, fără primejdia întreruperii tratamentului unor pacienţi fără îmbunătăţire clinică, datorită necesităţii internării altor pacienţi cu şanse mai bune de supravieţuire.
Când au început autorităţile să ia măsuri restrictive?
Din câte ştiu, măsurile preventive prin testarea şi izolarea celor din zone de risc au debutat la începutul lunii februarie. Debutul măsurilor restrictive au variat în funcţie de fiecare land (regiune). Eu lucrez în landul Bavaria, la graniţa cu landul Hessen, în care lucrează soţia mea. Din câte ştiu, pe data de 20 martie a fost restricţionată în Bavaria ieşirea afară. Permise erau: drumul către/dinspre locul de muncă, vizita la medic, mersul la farmacie, sport în aer liber şi cumpărături. Cu câteva zile înainte de aceste măsuri, şcolile au fost închise, congresele şi concertele amânate. În timp, s-a impus distanţarea socială strictă, nerespectarea acesteia fiind pedepsită prin amenzi.
Cât de mult se respectă măsurile impuse de autorităţi şi ce amenzi şi pedepse sunt pentru nerespectarea măsurilor?
Din câte văd din viaţa de zi cu zi, regulile se respectă. Există, bineînţeles, şi aici excepţii, oameni care nu cred în seriozitatea situaţiei de faţă. Dacă o persoană intră în contact cu mai mult de o persoană din afara familiei sale cu care locuieşte în aceeaşi casă, riscă o amendă de la 100 până 1000 de euro în funcţie de land. Întâlnirile la petreceri, baruri, restaurante, congrese, mersul la frizer se pedepseşte cu o amendă între 2500 şi 5000 de euro. Vizitarea unui pacient în spital sau în azil de bătrâni, fără permisiunea medicului primar duce la o amendă între 250 şi 1500 euro. Repetarea acestori infracţiuni ar putea costa până la 25000 euro.
Ce crezi că ar mai trebui să facă autorităţile din România pentru a stopa răspândirea SARS-COV2?
Din câte ştiu, autorităţile din România au reacţionat mai agresiv şi chiar înaintea autorităţilor germane în ceea ce priveşte măsurile de oprire a răspândirii epidemiei. Regulile de izolare şi distanţare socială trebuie respectate în continuare cu stricteţe până la aflarea de noi date despre transmiterea acestui virus. Trebuie testată orice suspiciune de Covid-19. Consider că trebuie clarificat încă de la intrarea în spital, dacă un pacient este Covid pozitiv, în funcţie de vârstă, comorbidităţi şi dorinţă, va beneficia de ventilator în caz de agravare sau nu. Aceste informaţii trebuie puse în protocoale, trebuie semnate de către pacient sau aparţinători. Stabilirea unor protocoale clare de terapie paliativă pentru cei care refuză sau pentru cei cu risc crescut de mortalitate este, de asemenea, importantă.
Care este situaţia în spitalul în care lucrezi: câţi pacienţi au COVID-19, câţi sunt la terapie intensivă şi câţi necesită ventilaţie?
Momentan sunt internaţi în jur de 60 de pacienţi, 45 pe secţii normale, 15 ventilati mecanic pe una din secţiile de terapie intensivă. Numărul acesta creşte lent, dar constant zi de zi. Unii pacienţi sunt externaţi în carantină acasă datorită îmbunătăţirii stării de sănătate, alţii sunt preluaţi pe terapie intensivă din cauza agravării simptomelor. Deocamdată 2 vârstnici cu alte boli asociate au decedat pe secţia de terapie intensivă. Pe secţia normală au fost mai mulţi vârstnici decedaţi care au refuzat tratamentul prin ventilaţie mecanică. Însă în ultimele zile, în spital au venit din ce în ce mai puţine cazuri uşoare şi medii, cele grave sunt încă pe terapie intensivă unde ţin locurile ocupate de câteva săptămâni.
Plecând de la colapsul sistemului sanitar din Italia, în România se vorbeşte tot mult despre felul în care ar trebui să se facă selecţia cazurilor cu cele mai bune şanse de supravieţuire pe ventilator/ pneumomat/ ECMO. De ce ar trebui să ţină cont în primul rând România în stabilirea unor criterii în acest sens?
Nu ţine de specialitatea mea, însă fiecare caz este unic. Se ştie, după datele publicate de medicii chinezi şi italieni, că şansa de supravieţuire a pacienţilor intubaţi este destul de redusă. Există, la noi, un protocol intern al medicilor anestezişti şi internişti după care se face selecţia cazurilor. Există pacienţi la care rezultatele analizelor şi investigaţiilor arată mult mai rău decât se prezintă starea lor de sănătate.
De aceea, fiecare caz este tratat într-un mod aparte şi în funcţie de dorinţa pacientului după recomandările medicului curant. Am avut un caz de pacient tânăr, cu analize îngrijorătoare, care a refuzat să fie intubat şi ventilat mecanic. A acceptat însă ventilaţia non-invazivă cu masca CPAP şi simptomele şi analizele lui s-au îmbunătăţit, putând fi în final externat.
Aceste protocoale sunt realizate intern de către fiecare spital, urmând recomandările studiilor şi Ministerului Sănătăţii din Germania. Dar la această întrebare este cel mai potrivit să răspundă un medic din specialităţile menţionate, v-am prezentat doar experienţa mea că medic chirurg în aceste situaţii.
Care sunt cele mai mari probleme cu care se confruntă medicii din Germania în lupta împotriva coronavirusului?
În spitalul în care lucrez, singura problemă ar fi numărul redus de echipamente de protecţie. Conducerea spitalului ne anunţă zilnic să economisim, însă până acum am avut tot ce ne trebuie pentru a ne proteja. Deocamdată nu ne confruntăm cu alte probleme. Spitalul dispune de 40 de paturi de terapie intensivă. Putem suplimenta deocamdată până la 10 paturi, pe anumite secţii la care se poate conecta un ventilator. În plus faţă de acestea, putem folosi ventilatoarele sălilor de operaţie în număr de 14, restul de 6 fiind folosite pentru urgenţele operatorii. În caz de nevoie, conducerea spitalului şi şefii de secţie vor găsi soluţii pentru extinderea capacităţii până la 70 de paturi sau chiar mai mult. Am înţeles că au fost livrate deja ventilatoare şi că fiecare spital din Germania primeşte 50000 Euro pentru fiecare pat suplimentar de ventilaţie mecanică.
Oprind operaţiile, intervenţiile şi internările elective în tot spitalul, a scăzut drastic numărul pacienţilor, o mare parte a personalului medical nemaiavând activitate. Medicii şi asistenţii medicali din toate specialităţile au fost dirijaţi către secţiile COVID-19. În cadrul pregătirii în chirurgie generală, vasculară şi ortopedie, sunt incluse şi 6 luni de pregătire pe terapie intensivă. În timpul gărzilor, pe toată durata pregătirii, aceştia se ocupă şi de pacienţii de pe terapie intensivă. Deci, un chirurg poate intuba şi trata un pacient pe aceste secţii. De aceea, o parte a chirurgilor cu experienţă au fost redirecţionaţi către aceste secţii, unde lucrează în subordinea colegilor de la anestezie şi medicină internă. Am fost primul dintre chirurgi care a început rotaţia pe această secţie. În timpul rotaţiei am instruit şi alţi colegi chirurgi care urmau să ajute, pentru a asigura continuitatea. Până şi mentorul meu, şeful clinicii de chirurgie Prof. Dr. Schmitz-Winnenthal şi locţiitorul sau au făcut rotaţii în weekend. Colegii fără experienţă ATI din celelalte specialităţi ajută colegii internişti şi fac rotaţii pe secţiile normale COVID-19.
Mâine veţi afla în exclusivitate la 360medical.ro de la dr. Octavian Popescu cum se echipează personalul medical din Germania pentru a se proteja de COVID-19, cum şi-au regândit activitatea chirurgii în contextul pandemiei de SARS-COV2 şi cu ce medicamente îi tratează medicii germani pe pacienţii cu coronavirus.
De la Jan Andi Marin, un alt medic român stabilit în Franţa, puteţi afla ce ravagii a făcut pandemia Covid-19 acolo.
