România are un mare avantaj competitiv în domeniul stomatologiei, în condiţiile în care cabinetele din ţară au cumpărat în ultimii ani tehnologie de vârf şi au o dotare peste media europeană, a menţionat medicul şi antreprenorul Ionuţ Leahu, fondatorul reţelei de clinici dentare Dr. Leahu, într-un interviu acordat 360medical.ro.
El estimează că, în următorii ani, piaţa stomatologică din România se va maturiza şi se va împărţi între cabinete mari, capabile să ofere servicii complexe, şi cele mici, care se vor specializa pe anumite nişe.
Ionuţ Leahu a vorbit şi despre problemele de pe piaţa stomatologică din România, inclusiv despre concurenţa neloială a cabinetelor care nu plătesc taxe sau despre rolul statului în acest domeniu. Medicul stomatolog a oferit şi câteva sfaturi românilor pentru menţinerea unei bune igiene dentare.
Prezentăm, în continuare, interviul complet cu Ionuţ Leahu.
Reporter: Vi se pare că legislaţia actuală din România în domeniul stomatologic este în regulă, simţiţi nevoia unor schimbări?
Ionuţ Leahu: Mergând prin ţară şi deschizând clinici, ne lovim de administraţia locală, adică tot ce înseamnă obţinerea unei autorizaţii de construcţie. Sunt foarte multe avize şi autorizaţii. Avem experienţe de la a dura trei luni de zile până la a dura doi ani.
Am avut în Bucureşti un proiect la care ne-a ieşit autorizaţia de construcţie după doi ani.
În zona asta de cabinete stomatologice, în România sunt în general cabinete mici. 85% din cabinetele stomatologice din România înseamnă medicul cu scaunul lui, care îşi desfăşoară de cele mai multe ori activitatea într-un spaţiu locativ.
Apropo de încercarea statului să reglementeze ceva, a fost o încercare a Ministerului Sănătăţii, au scos un ordin de ministru, prin care voiau să blocheze autorizarea cabinetelor medicale în spaţii locative - orice fel de cabinet medical, nu s-au referit doar la stomatologie. (360medical.ro a relatat despre acest subiect aici)
Industria cea mai puternic afectată şi cu cea mai mare reacţie a fost industria serviciilor stomatologice. Din presiunea venită din partea stomatologilor, acum au revenit asupra acelui ordin de ministru şi au anulat prevederea aceea care interzicea autorizarea cabinetelor în spaţii locative. (360medical.ro a relatat despre noul ordin aici)
Pentru că nu au dat cu adevărat o alternativă, din moment ce nu este deloc finanţat de către stat acest sistem al sănătăţii dentare, nu există o decontare cu adevărat din partea Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate.
Din bugetul total, cred că 1% se acordă pentru stomatologie. Un medic poate să contracteze maxim 1.800 lei sau 2.000 lei pe lună, din care să trateze pacienţi. În special copiii au gratuitate în relaţia cu CNAS. Câţi copii poţi să tratezi cu 1.800 de lei pe lună?
R: Piaţa stomatologică este una privată, în care statul are o influenţă mică. Care sunt avanatajele şi dezavantajele acestei situaţii?
IL: Sunt implicat şi în PALMED (Patronatul Furnizorilor de Servicii Medicale Private), şi la întâlniri îi aud foarte supăraţi pe colegii din medicina generală din PALMED.
Statul este prezent în medicina generală, dar sunt şi privaţi acolo, iar statul întotdeauna face concurenţă neloială, şi face concurenţă neloială în tot.
Adică inclusiv în salariile pe care le poate plăti statul, şi a fost o mare problemă în momentul în care statul a crescut artificial salariile în sistemul public pentru medici, deşi nu există niciun fel de calcul economic în spate.
Sunt foarte mulţi privaţi care suferă din cauza aceasta, pentru că nu pot să ridice preţurile cât să poată plăti la acelaşi nivel medicii din spitalele private.
Acesta este un avantaj, faptul că statul, în stomatologie, nu ne face concurenţă în prezent.
Dezavantajul, în schimb, se vede în sănătatea oamenilor. Vedem ce cazuri extrem de complicate avem pe partea de sănătate dentară. Pacienţii ajung cu probleme foarte, foarte mari la dentist pentru că nu au putut să se finanţeze, nu au găsit banii necesari să-şi rezolve problemele din timp.
Se întâmplă acest lucru şi din lipsă de educaţie. Mulţi nu realizează cât de important este să vii la dentist chiar dacă nu te doare nimic.
În plus, pacienţii din România au un acces limitat la serviciile stomatologice, pentru că nu un loc unde să aibă măcar o consultaţie gratuită, să mă duc undeva la o clinică de stat – asta ar fi putut statul să facă mai mult în zona asta.
Sau, măcar dacă tot s-a luat decizia după 1989: “gata, noi abandonăm stomatologia”, şi a fost prima ramură privatizată din medicină, trebuia să menţină relaţia asta de furnizor strict extern, privat, dar în care să mărească contractele pe care le poate face CNAS, care acum sunt limitate la suma asta, de 1.800 de lei, astfel încât să poţi să tratezi cu adevărat oameni în acel buget, să îţi intre mai mult de trei-patru pacienţi lunar, cum se întâmplă acum.
R: Ce ar trebuie făcut ca nivelul educaţiei şi informarea persoanelor în privinţa sănătăţii să crească?
IL: Sunt cu siguranţă lucruri care se pot face din şcoală. Un program de igienă dentară pe care să îl facă educatoarele, învăţătoarele şi dirigintele, să se implice în educaţia sanitară a copiilor, se poate face destul de lejer.
Deja oamenii sunt acolo şi ţin clase cu copii. Cu un ajutor în care să se implice şi medicii, care lucrează toţi în sectorul privat. Se poate face un contract cadru, să fie foarte uşor ca orice medic stomatolog din România să se poată ducă la o grădiniţă şi să spună: “uite, sunt dispus să dau o lecţie de educaţie sanitară”.
Să fie doar o hârtie foarte simplă de semnat între medic şi şcoală şi să ai acces la şcoală, să nu fie ceva foarte complicat pentru a oferi acest tip de serviciu. Să te duci să-i înveţi cum să se spele pe dinţi, asta este ideea.
De acolo pleacă totul, de la spălatul pe dinţi. România este în statistici pe ultimul loc în Europa la consumul de pastă de dinţi şi de periuţe de dinţi, pentru că nu ştim cum să ne spălăm şi de ce trebuie să ne spălăm pe dinţi.
Şi este normal, că dacă părintele nu ştie, nu o să-şi înveţe nici copilul. Şi dacă copilul nu este învăţat, dar învăţat sistematic, ar fi bine ca, la un anumit interval de timp care poate fi stabilit, o dată pe an, să vină cineva să le dea o lecţie despre igiena dentară.
R: Există concurenţă neloială pe piaţa serviciilor stomatologice?
IL: Dacă ne gândim la concurenţa pieţei, este legată de aplicarea regulilor fiscale. Una este să aplici regulile fiscale generalizat, adică toţi fiscalizăm, şi atunci are impact asupra preţului final pe care poţi să îl acorzi într-un anumit serviciu.
Pentru că tentaţia este, de multe ori, numai ca să fie mai ieftin: “hai să nu mai fiscalizăm”. Asta este o practică întâlnită mai ales în cabinetele mici, care sunt greu de verificat şi de controlat.
Ne mai lovim de ceva în momentul în care vrem să angajăm oameni pregătiţi, care au experienţă. Cunosc oameni care spuneau la interviul de angajare că erau plătiţi cu sume destul de mari, dar care nu aveau contract de muncă.
Atunci când vrei să faci un contract de muncă, ai un buget total pentru salariul brut, să zicem de 4.000 de lei, dar venitul net este de 2.000-2.500 de lei.
Şi atunci când îţi vine cineva şi îţi spune: “Eu aveam salariul 3.500 de lei de unde vin” , îi spun: “Păi şi cât aveai salariul pe contract de muncă? Păi nu aveam contract de muncă. Păi eu te plătesc mai bine, efectiv”.
R: Vă afectează acest lucru la recrutarea de personal?
IL: Da, la recrutare. La medici poate mai puţin, dar când vine vorba de asistente, recepţionere, acolo se simte cel mai tare diferenţa asta.
Şi este ceva care se întâmplă strict din cauza faptului că piaţa este atât de fragmentată, a faptului că nu sunt mai mulţi jucători mari. Cota de piaţă maximă a unui singur jucător este undeva la 2-3-4%.
În momentul în care nu există mai multe lanţuri de clinici stomatologice, care să fie un exemplu de stabilitate şi de bune practici, atunci normal că piaţa nu este reglementată decât de către ea însăşi.
Dacă norma este să fim cât mai ieftini pentru pacienţi şi nu ne mai uităm la alte reguli – la fiscalitate, la contracte de muncă, la nimic -, ea se trunchiază.
Că de asta în capul pacientului există ideea că dacă se duce într-un cabinet de cartier poate găseşte mai ieftin. Şi poate îl găseşte mai ieftin, pentru că de obicei nu se dă bon fiscal.
R: La cât estimaţim ponderea pieţei negre în serviciile stomatologice?
IL: Făcusem împreună cu un furnizor de consumabile un calcul şi reieşea că e cam 50% piaţă gri, să spunem.
R: Aţi anunţat recent un plan ambiţios de extindere, vreţi să ajungeţi la 25 de clinici. De ce este acum momentul pentru a crea un jucător mare în stomatologie?
Ne-am făcut un calcul şi am ajuns la concluzia că trebuie să ajungem la 25 de clinici în grupul nostru ca să putem cu adevărat să avem o acoperire naţională şi să putem să tratăm un număr mare de pacienţi în fiecare lună.
Noi nu ne uităm neapărat să vedem dacă piaţa este pregătită, dacă condiţiile macroeconomice sunt potrivite. Noi ne uităm la nevoia pacientului şi ştim că ea este acolo şi că avem o datorie să dezvoltăm aceste facilităţi.
Avem o datorie şi faţă de colegii noştri stomatologi, pentru că mulţi dintre ei lucrează acum în cabinete în care nu au acces la toată tehnologia pe care şi-ar dori-o.
Şi atunci în momentul în care deschidem câte o clinică, creăm câte o echipă medicală acolo şi vin medici care ne spun:
“Mi-a fost foarte greu pentru că am rămas într-un cabinet mic pentru că nu aveam suficienţi bani ca să investesc în continuare să mai cresc. Dar totuşi, eu profesional am crescut şi, cu siguranţă, pot să ofer nişte servicii mai complexe pacienţilor mei, dar nu am tehnologia”.
Şi noi asta facem în clinicile noastre. Avem o clinică cu minim opt scaune, cu radiologie dentară avansată, cu partea de laborator de clinică dentară care este folosită în cabinet. Şi acolo dăm oportunitatea medicilor care vor să se dezvolte, care vor să lucreze într-o echipă, să vină să cunoască pacienţii.
Pentru că şi pacienţii îşi doresc o echipă de medici. De aceea trebuie să ajungem la numărul ăsta de 25 de clinici. Acum, dacă planul se va întâmpla în trei ani, în cinci ani sau în şapte ani, vom vedea în funcţie de cât de bine funcţionează fiecare clinică pe care o deschidem.
Pentru că fiecare clinică pe care o deschidem trebuie să fie profitabilă astfel încât să putem să mergem mai departe. Banii îi împrumutăm de la bănci, dar trebuie să îi şi dăm înapoi.
R: Cum dedeţi piaţa stomatologică din România peste 10 ani?
IL: Cu siguranţă, evoluţia este către coagularea pieţei, adică să existe măcar trei, dacă nu chiar patru jucători de talie medie. Sunt cu siguranţă medici care vor alege să rămână în cabinete sau clinici mici, dar acolo văd o nişare a serviciilor.
Cunosc medici care fac doar tratament de canal şi rămân cu cabinet mic, dar colaborează cu alte echipe de medici stomatologi.
Asta văd în viitor, să existe ori centre mari, ori cabinete mici, dar care oferă servicii punctuale, în colaborare cu nişte cabinete mai mari.
R: Oferă clinicile stomatologice din Romania aceeaşi calitate ca şi clinicile din Occident? Le lipseşte ceva?
Avantajul României este că nu a trebuit să trecem prin toată evoluţia tehnologică din stomatologie. Adică noi am început să luăm tehnologie modernă cam în ultimii cinci-şapte ani şi, automat, am prins variantele îmbunătăţite ale unor tehnologii.
De multe ori, când merg în străinătate, văd că acolo se folosesc în continuare generaţii vechi pentru o anumită tehnologie pentru că în momentul în care a apărut acea tehnologie, prin anii 2000, toţi au investit foarte mulţi bani, era foasrte scumpă atunci, ca să o cumpere.
După care, în străinătate, medicii stomatologi au îmbătrânit, pentru că au o mare problemă să găsească tineri medici stomatologi pe care să îi pregătească şi care să preia aceste cabinete.
În acel moment, medicul îşi spune: “oricum eu sunt în vârstă, cât o să mai lucrez, de ce să schimb tehnologia?“
Din acest punct de vedere, România are un mare avantaj, pe care îl regăsim şi la viteza la internet, putem să facem o comparaţie.
La fel, din punct de vedere tehnologic, suntem peste media europeană şi peste media internaţională tocmai din aceste două motive: că la noi a venit mai târziu tehnologia - şi, implicit, a venit cu varianta îmbunătăţită şi la un cost mai bun – şi că avem foarte mulţi medici tineri foarte bine pregătiţi şi care îşi doresc să se pregătească şi să ofere pacienţilor sănătate reală.
R: Consideraţi şcoala românească de stomatologie competitivă la nivel internaţional?
IL: Şcoala face eforturi să ţină pasul cu ce se întâmplă afară din cauza dotărilor şi a faptului că sistemul de învăţâmânt este în continuare subfinanţat în România. Sunt multe facultăţi în România unde se fac mari eforturi să aibă tehnologie pe care studentul să o găsească apoi în clinică.
Şi atunci mai există o zonă tampon, adică medicul termină facultatea după şase ani de zile, dar mai are nevoie de un an, un an şi jumătate, în care să înveţe să lucreze cu tehnologiile moderne.
R: Se vorbeşte foarte mult despre turismul dentar, despre pacienţi străini care vin în România să se trateze la costuri mai mici. Ce amploare are cu adevărat fenomenul?
Avem pacienţi din afara ţării, asta se vede cel mai bine vara, mai ales în luna august, când avem un plus de pacienţi cu 20-30%. Luna august cam peste tot este vacanţă şi aleg: vacanţa asta îmi fac dinţii.
Nouă ne este uşor pentru că noi ne-am construit un mod de a lucra pe vizite puţine, iar asta este important să oferim pacientului român. Într-o clinică precum cea de la Piteşti, chiar dacă pacientul locuieşte în Piteşti, el nu vrea să vină de 30 de ori să îşi rezolve problemele la clinică, ci vine de trei ori.
Având tehnologia şi pregătirea pentru vizite puţine, pentru că ne adresăm oamenilor care muncesc şi trebuie să ai grijă de timpul pacientului, se potriveşte perfect cu pacientul care călătoreşte pentru a-şi face dinţii.
Vin foarte mulţi din afară, ar putea să vină şi mai mulţi dacă România ar avea o imagine mai bună în afara ţării. Am întâlnit italieni care credeau că suntem comunişti în continuare, care nu ştiau că suntem ţară democrată sau că suntem membri ai UE.
Cu siguranţă, România ar putea câştiga mult mai mult ca ţară dacă s-ar discuta despre acest turism medical la nivel de strategie de comunicare, să îşi facă ţara reclamă: “Uite, în România, primeşti sănătate la calitate bună la un preţ mai mic decât în ţara ta şi la o viteză mai mare”.
R: Ce îi recomandaţi unui român ca să îşi menţină o sănătate orală cât mai bună şi să viziteze cât mai rar un cabinet stomatologic?
Sunt trei lucruri pe care le poate controla orice om cu dinţi.
Primul aspect: ce bagă în gură. Trebuie să fim convinşi că, dacă alegem să fumăm sau să spargem seminţe între dinţi sau să mâncăm multe dulciuri, vom avea probleme cu dinţii.
Al doilea aspect este igiena dentară. Să mă spăl dimineaţa şi seara câte cinci minute. să fac un periaj cu o periuţă mai moale, dar în care nu apăs să simt cotorul de la periuţă pe dinţi, şi lent, făcut cu precizie.
Al treilea aspect este echipa de medici stomatologi pe care o alege să îi fie aproape.
Aceste trei lucruri vor determina cât de mari vor fi problemele cu dinţii în viaţă.
