Prof. univ. dr. Rodica Pop-Buşui, medic plecat din România şi stabilit în SUA, lider recunoscut la nivel naţional şi internaţional în domeniul diabetului şi al complicaţiilor acestuia, ocupă una dintre cele mai importante funcţii la care poate accede un diabetolog la nivel mondial. Este preşedintele ales al Asociaţiei Americane de Diabet (ADA) pentru Medicină şi Ştiinţă în 2022 şi preşedinte pentru Medicină şi Ştiinţă în 2023 al Asociaţiei Americane de Diabet, fiind şi o recunoaştere a muncii sale de cercetare asiduă pe care a depus-o şi o depune în continuare în cadrul Universităţii din Michigan. Românca s-a implicat în studierea complicaţiilor cronice ale diabetului, cu focus pe neuropatia diabetică, piciorul diabetic, boala renală diabetică şi bolile cardiovasculare şi mai nou şi în cercetarea implicaţiilor COVID-19 la pacienţii cu diabet zaharat în contextul pandemiei actuale.
Despre ultimele cercetări în care este implicată prof. univ. dr. Rodica Pop-Buşui, dar şi despre colaborarea sa cu România, a vorbit pe îndelete preşedintele ales al ADA într-un interviu pentru 360medical.ro.
Sunteţi un cercetător neobosit, fiind implicată în diverse cercetări la Universitatea din Michigan. În momentul de faţă ce anume vă preocupă din punct de vedere al cercetării? Ce studiaţi în această perioadă?
Într-adevăr, suntem foarte activi şi continuăm să fim foarte activi. Mă simt foarte norocoasă că cercetările care le facem sunt de interes şi ca să vă dau câteva exemple dintre studiile cele mai importante care le avem în ceea ce priveşte piciorul diabetic, facem parte dintr-un prestigios consorţium care este finanţat de Institutul Naţional al Sănătăţii (NIH) din SUA, la care noi lucrăm împreună cu alte 4 instituţii din Statele Unite ca să descoperim biomarkeri, care pot să fie implementaţi în practica medicală curentă.
În momentul în care vedem un bolnav cu o ulceraţie a piciorului, spre exemplu, vrem să dezvoltăm o predicţie de risc cu ajutorul căreia să aflăm care sunt ulcerele mai pretabile la vindecare şi care nu. În acest consorţium la ora actuală sunt trei protocoale în curs şi probabil că vom implementa încă două. Acesta este un mare proiect în care lucrez împreună cu doi colegi de-ai mei din Departamentul de Podiatrie.
De asemenea, mai sunt implicată într-un studiu clinic, finanţat de NIH (National Institut of Health), în care testăm o nouă medicaţie ca are potenţial să reverseze disfuncţia fibrelor nervoase ce duce la neuropatia diabetică. Acest studiu este dublu orb şi testăm o medicaţie care ţinteşte nişte căi ale inflamaţiei. Mai avem un mare grant în care încercăm să înţelegem care sunt diferenţele privind riscul de a dezvolta complicaţii la pacienţii cu diabet. Acest grant este foarte mare, de peste 10 milioane de dolari. Lucrăm împreună cu colegii noştri din nefrologie, cardiologie şi oftalmologie, printre alţii, de asemenea şi cu colegii noştri din IT şi utilizăm date clinice şi mulţi biomarkeri incluzând proteomica şi metabolomica.
Vrem să înţelegem care sunt diferenţele în ceea ce priveşte riscul şi cum să identificăm mult mai devreme cine este la risc mai mare să facă anumite complicaţii, care sunt diferenţele de a face o neuropatie versus nefropatie diabetică.
Sunt foarte fericită că am primit încă două mari granturi în care studiem o nouă medicaţie pentru a stopa progresia nefropatiei diabetice, a bolii cronice de rinichi datorată diabetului şi un alt studiu clinic în care facem un test asupra unui antioxidant ca uleiul de peşte şi un alt agent pentru a stopa inflamaţia care poate să ducă la dezvoltarea neuropatiei diabetice.
Sunteţi şi cercetător principal în mai multe studii... Puteţi să ne exemplificaţi câteva?
Da, sunt cercetător principal în studii clinice în care încercăm să dezvoltăm noi strategii pentru complicaţii cardiovasculare precum infarctul de miocard, accidente vasculare cerebrale. Sunt foarte mândră că sunt mentor pentru câţiva dintre tinerii cercetători de aici de la Universitatea Michigan, două dintre granturile lor au fost finanţate de NIH.
Am o curiozitate legată de activitatea dvs.: aveţi vreun studiu sau sunteţi implicată într-o lucrare ştiinţifică legată de COVID-19 şi diabet sau complicaţiile diabetului?
Da, într-adevăr avem un grant de la Institutul Naţional al Sănătăţii din SUA în care urmărim bolnavii care au fost internaţi în spitalul nostru special pentru COVID şi îi monitorizăm în continuare pentru a vedea care sunt consecinţele de lungă durată, în primul rând diferenţiind între cei cu diabet versus cei fără diabet.
La ora actuală am înrolat peste 2600 de pacienţi pe care i-am urmărit în spitalul nostru şi la care am avut ocazia să luăm probe de sânge din momentul internării. Acum îi aducem pentru follow-up la 6 şi 12 luni, ca să înţelegem complexitatea sindromului long COVID.
Cu această finanţare am reuşit să deschidem o clinică multidisciplinară la Universitatea din Michigan unde lucrăm în echipă şi vedem aceşti bolnavi care continuă să aibă complicaţii la peste 3 luni de când au fost externaţi din spital, fie neurologice, neuropatice sau cardiovasculare, fie renale. Acesta este un studiu foarte interesant şi învăţăm tot timpul despre COVID şi implicaţiile sale, care sunt atât de diverse şi de complexe.
În urmă cu câteva zile am aflat că o să primim încă un alt grant de la NIH ca să conectăm toate datele noastre din sistemul medical electronic din statul Michigan, cu pacienţii cu COVID-19 care dezvoltă complicaţii şi vom face parte dintr-o reţea naţională care va urmări aceste cazuri.
Sunteţi extrem de activă, prin urmare aş vrea să vă întreb care dintre contribuţiile pe care le-aţi avut în diabet şi în neuropatia diabetică credeţi că v-au adus notorietatea?
Sigur au fost foarte multe contribuţii, faptul că am fost foarte focusată să studiem în mod ştiinţific factorii de risc, care sunt strategiile, şi având norocul să fac parte din multe dintre aceste studii clinice care au incorporat foarte mulţi pacienţi cu diabet, am avut posibilitatea să studiez în mod sistematic şi neuropatia diabetică periferică şi neuropatia diabetică cardiovasculară autonomă. Au fost oportunităţi extrem de importante pentru mine ca să pot să studiez ceea ce m-a interesat.
Cohorte de pacienţi cu diabet de tip II şi de tip I au fost studiate în mod sistematic dovedind în primul rând rolul controlului glicemic în prevenirea neuropatiei diabetice in tipul I tot periferică şi autonomă, precum şi rolul memoriei metabolice.
Niciodată nu am refuzat să dau din timpul meu ca voluntar pentru Asociaţia Americană de Diabet, am militat pentru politici de sănătate şi am ajutat în munca de cercetare ştiinţifică, dar şi în a promova cele mai importante aplicaţii în domeniul diabetologiei.
Sunteţi şi membru de onoare al Societăţii Neurodiab. Ce a însemnat şi înseamnă acest lucru pentru dumneavoastră? Aveţi atâtea titluri importante şi activităţi de derulat şi totuşi vă faceţi timp să colaboraţi cu Societatea din România.
Absolut, bineînţeles! Faptul că muncesc şi mă implic este pentru că sunt dedicată în a ajuta bolnavul cu diabet. Diabetul este o boală foarte dificilă, să trăieşti zi de zi cu ea, fie că e de tip I, fie de tip II, are provocările ei. Nu este uşor să fii diabetic. Aceste provocări sunt foarte dificile pentru bolnavi. Toate descoperirile care le-am făcut încet cu încetul, fac ca viaţa bolnavului de diabet să fie mult mai bună şi mult mai simplă. Colaborarea cu România va continua întotdeauna. Societatea de Neuropatie Diabetică în fapt este una dintre cele mai active societăţi de neuropatie diabetică din întreaga lume, aş putea să spun. Implicarea doamnei doctor Norina Gâvan şi a Societăţii de Neuropatie sunt efectiv de lăudat, şi dacă pot să ajut cu noi idei sunt mândră să o fac, pentru că ceea ce mă motivează este să ajut aceşti bolnavi, nu pentru un titlu.
Sunteţi foarte modestă, deşi aveţi cu ce să vă lăudaţi. Ce mesaj aveţi pentru medicii diabetologi din România în calitate de preşedinte ADA?
Mesajul va fi întotdeauna acelaşi. Suntem împreună, avem o misiune de a contribui la diseminarea mesajelor care sunt bazate pe evidenţă ştiinţifică. În diabet, am fost educaţi să fim obiectivi, să ne uităm la evidenţe şi să înţelegem că în medicină multe lucruri pe care le credem ca şi cum ar fi, să zicem, adevărate astăzi, s-ar putea să fie mai puţin adevărate mâine, pentru că descoperirile continuă în fiecare zi. Nu ne putem baza pe dogme, ci trebuie să fim obiectivi şi să acceptăm că dacă o evidenţă n-a existat să zicem acum 10 ani, şi practicam medicina bazată pe anumite convingeri, atunci când dovada este disponibilă trebuie să fim bravi şi să acceptăm că poate nu am avut dreptate acum 10 ani sau acum 5 ani.
Deci, datoria noastră de medici şi de cercetători pentru a ajuta aceşti bolnavi este să fim flexibili şi să avem capacitatea să ne uităm la date, să le interpretăm şi să diseminăm informaţia în modul cel mai corect posibil, pentru că numai aşa vom reuşi să ajutăm aceşti bolnavi şi evident pe toată lumea.
