O echipă de cercetători din Statele unite a identificat o nouă abordare care a re potenţialul de a îmbunătăţi rata de succes a tratamentului împotriva leucemiei mieloide acute (LMA), un tip de cancer de sânge pentru care există o proporţie mare de recăderi după administrarea terapiilor existente. Abordarea se bazează pe un subtip de celule ale sistemului imunitar, care are un rol-cheie în succesul tratamentului.
Metoda a fost prezentată săptămâna trecută în “Science Immunology”, fiind descoperită de cercetători de la Departamentul de Inginerie al Universităţii Columbia şi de la Institutul Irving pentru Dinamica Cancerului, în colaborare cu cercetători de la Institutul Dana Farber. Studiul a fost condus de Elham Azizi, profesor asociat de inginerie biomedicală la Columbia Engineering.
LMA este un tip de cancer cu progresie rapidă, care se dezvoltă iniţial în măduva osoasă, înainte de a pătrunde în fluxul sanguin. Tratamentul standard actual înseamnă chimioterapie urmată de transplant de celule stem.
Însă până la 40% dintre pacienţii cu LMA trataţi înregistrează o revenire a cancerului după transplant şi au o speranţă mediană de supravieţuire de doar şase luni.
La aceşti pacienţi, singura opţiune rămasă pentru remisie este imunoterapia denumită DLI (infuzie de limfocite de la un donator sănătos), însă în urma administrării acesteia, speranţa de viaţă la 5 ani este de doar 24%.
Echipa de cercetători a pornit de la întrebarea: “de ce anumiţi pacienţi răspund bine la imunoterapie, în timp ce alţii nu?”
În urma analizelor efectuate în laborator, cercetătorii au identificat un subgrup de limfocite T care are un rol cheie în succesul tratamentului la pacienţii cu răspuns pozitiv la terapie. Acest subgrup de celule au un efect major împotriva leucemiei deoarece stimulează răspunsul imun al pacientului.
Analiza a folosit tehnologia de machine learning DIISCO şi a identificat interacţiuni între subgrupul de limfocite T şi alte celule ale sistemului imunitar care ajută la remisia cancerului la pacienţii cu LMA.
Cercetătorii au analizat şi celulele imune donate folosite în terapia împotriva LMA, iar rezultatele au indicat un efect redus sau nul al compoziţiei acestora asupra eficacităţii terapiei. Astfel, eficacitatea terapiei DLI este determinată în cea mai mare parte de mediul imunitar al pacientului.
De altfel, un factor important în succesul tratamentului este sănătatea sistemului imunitar al pacienţilor, mai arată studiul.
Autorii studiului consideră că rezultatele acestuia pot duce la dezvoltarea de noi opţiuni pentru pacienţi, precum îmbunătăţirea sitemului imunitar al pacienţilor înainte de a începe terapia DLI şi administrarea unor combinaţii de imunoterapii. În acest fel, pacienţii cu şanse scăzute de a răspunde la tratament pot avea acces la opţiuni personalizate, cu şanse mai mari de reuşită.
