Un studiu recent aduce speranţă pacienţilor afectaţi de sindromul Sjögren, o afecţiune autoimună cronică ce se caracterizează prin hiposecreţie salivară şi lacrimală - o reducere anormală a producţiei de salivă şi lacrimi, având efecte importante asupra sănătăţii orale, oculare şi generale. Cercetătorii au descoperit acum mecanisme-cheie implicate în disfuncţia glandelor exocrine şi au testat două terapii experimentale pe modele animale, ambele reuşind să restabilească funcţia normală a glandelor. Aceste rezultate deschid calea către noi tratamente care vizează nu doar spre controlul inflamaţiei, ci şi regenerarea structurală a ţesuturilor afectate.
Cercetătorii sunt tot mai aproape de a putea remedia senzaţia de uscăciune severă a gurii şi ochilor, simptome ce afectează profund calitatea vieţii pacienţilor cu sindrom Sjögren, în urma succesului înregistrat de două strategii terapeutice testate pe modele murine.
Ambele forme de hiposecreţie apar adesea împreună la pacienţii cu această afecţiune, în care sistemul imunitar atacă glandele exocrine (salivare şi lacrimale). Acest lucru afectează profund calitatea vieţii pacientului, necesitând intervenţii terapeutice pentru controlul inflamaţiei şi protejarea funcţiilor glandulare. Simptomele acestei boli autoimune pot îngreuna vorbirea, alimentaţia şi somnul.
Până în prezent, mecanismele prin care boala inhibă producţia de lacrimi şi salivă nu erau în totalitate înţelese. Într-un nou studiu, publicat recent în International Journal of Oral Science, cercetătorii au constatat faptul că, în stadiile incipiente ale sindromului Sjögren, o proteină numită tricelulin este degradată. Această proteină este responsabilă de menţinerea coeziunii celulare la nivelul glandelor salivare şi lacrimale. Alterarea acestor structuri celulare esenţiale determină scăderea eficienţei secretorii a glandelor salivare, reducând capacitatea acestora de a produce secreţie, aşa cum se întâmplă în mod normal.
Două intervenţii potenţiale - un medicament aflat în stadiu experimental (AT1001) şi o moleculă testată preclinic - au demonstrat capacitatea de a restabili secreţia salivară la şoareci: prima prin regenerarea structurilor celulare deja afectate, iar cea de-a doua prin prevenirea degradării acestora, informează Reuters.
Ambele terapii au reuşit să restaureze funcţia normală a glandelor, ceea ce sugerează un cadru promiţător pentru dezvoltarea unor strategii terapeutice aplicabile la pacienţi, conform concluziilor cercetătorilor.
„Această descoperire schimbă fundamental abordarea privind tratamentul sindromului Sjögren” a declarat dr. Xin Cong de la Universitatea Peking.
„Ne îndreptăm către soluţii care fac mai mult decât să reducă inflamaţia şi ne concentrăm acum pe repararea efectivă a leziunilor structurale de la nivelul glandelor. Şi mai încurajator este faptul că ambele abordări au funcţionat, ceea ce ne dă încredere reală în dezvoltarea unor terapii aplicabile la pacienţi”, a subliniat cercetătorul.
