Se estimează că aproximativ 18.000 de persoane din Statele Unite suferă anual leziuni ale măduvei spinării. În prezent, nu este disponibil niciun tratament aprobat care să susţină în mod eficient regenerarea în urma unor astfel de traumatisme. Cercetătorii americani de la UC San Diego investighează mecanismele proprii de vindecare ale organismului pentru a descoperi indicii despre recuperarea neurologică.
Un nou studiu realizat de echipa de la departamentul de neurobiologie din cadrul Şcolii de Ştiinţe Biologice a identificat o ţintă cu potenţial terapeutic într-o genă implicată în procese de dezvoltare tisulară. Gena respectivă codifică un receptor al proteinei tirozin-kinază (RYK), cunoscută până acum pentru rolul său în regenerarea axonilor - extensii neuronale responsabile de transmiterea impulsurilor electrice. Însă cercetările recente arată că RYK are funcţii mult mai extinse.
În cadrul unor noi cercetări, echipa a descoperit rezultate neaşteptate care arată că expresia genei RYK inhibă procesele de vindecare, având implicaţii importante pentru viitoare tratamente ale paraliziei asociate cu leziunile spinale.
Studiul a fost publicat pe 10 aprilie, în Proceedings of the National Academy of Sciences - PNAS.
„Nu ştiam până acum că RYK poate fi o ţintă terapeutică pentru îmbunătăţirea vindecării", a declarat prof. Yimin Zou. El a precizat că, această descoperire poate duce la dezvoltarea de terapii mult aşteptate pentru persoanele cu leziuni ale măduvei.
În absenţa tratamentelor curente, un risc major după o astfel de leziune este deteriorarea secundară progresivă - o serie de leziuni suplimentare ale ţesuturilor şi celulelor care apar după traumatismul iniţial, agravând, în timp, starea pacientului, şi care pot conduce la dizabilităţi cronice.
Procesul de vindecare al organismului implică un răspuns complex şi bine coordonat din partea mai multor tipuri celulare, inclusiv astrocitele - celule gliale esenţiale pentru susţinerea funcţiilor sistemului nervos central.
Analizele imunohistologice cu fluorescenţă, efectuate pe ţesuturi umane afectate traumatic, au arătat că proteina RYK este exprimată atât pe axoni (roşu), cât şi pe astrocite (verde), jucând un rol-cheie în interacţiunea dintre aceste structuri.
Testele efectuate pe modele murine au confirmat că RYK funcţionează ca un nod central de comunicare, controlând modul în care astrocitele reacţionează la leziune şi modul în care transmit semnale către alte celule. În experimentele în care gena RYK a fost inhibată genetic (knock-out), procesul de recuperare a fost accelerat.
RYK reprezintă o ţintă terapeutică promiţătoare pentru a accelera vindecarea, a susţine supravieţuirea neuronală şi conectivitatea şi a îmbunătăţi recuperarea funcţională, concluzionează autorii cercetării.
Proiecţii extinse ale astrocitelor (verzi) sunt vizibile la locul leziunii în condiţiile inhibării genei RYK. Credit: PNAS, 10 aprilie 2025
