Oamenii de ştiinţă au identificat modificările genetice care îi pot lăsa pe copiii nou-născuţi cu o apărare imunitară redusă sau chiar inexistentă împotriva infecţiilor.
Într-un nou studiu efectuat pe 11 persoane afectate, o echipă de cercetători din Marea Britanie a reuşit să facă legătura între mutaţiile din gena NUDCD3 şi imunodeficienţa combinată severă şi sindromul Omenn - tulburări de imunodeficienţă rare care pun viaţa în pericol.
Aceste mutaţii au împiedicat dezvoltarea normală a diverselor celule imunitare necesare pentru a combate diferiţi agenţi patogeni.
Descoperirile, publicate vineri în revista Science Immunology, deschid oportunităţi pentru diagnosticarea şi intervenţia timpurie pentru această afecţiune.
Imunodeficienţele combinate severe (SCID) şi sindromul Omenn sunt ambele tulburări genetice rare care îi lasă pe copii fără un sistem imunitar funcţional şi cu risc de infecţii care le ameninţă viaţa.
Fără un tratament urgent, cum ar fi transplantul de celule stem pentru a înlocui sistemul imunitar defect, mulţi dintre cei afectaţi nu vor supravieţui primului an de viaţă.
În timp ce metodele de screening pentru nou-născuţi pot semnala deficitul de celule T, cunoaşterea cauzei genetice specifice creşte încrederea în diagnosticul SCID şi informează alegerea terapiei curative. În prezent, acest lucru rămâne inaccesibil pentru cel puţin una din 10 familii afectate.
În acest nou studiu, cercetătorii de la Universitatea Newcastle, Institutul Wellcome Sanger şi colaboratorii lor au studiat 11 copii din patru familii, dintre care doi aveau SCID, în timp ce ceilalţi nouă aveau sindromul Omenn. Toţi au moştenit mutaţii care au perturbat funcţia proteinei NUDCD3, care nu fusese legată anterior de sistemul imunitar.
Folosind studii detaliate ale celulelor derivate din pacienţi şi modele de şoareci, echipa a demonstrat că mutaţiile NUDCD3 afectează un proces cheie de rearanjare a genelor numit recombinare V(D)J, esenţial pentru generarea diverşilor receptori de celule T şi anticorpi necesari pentru a recunoaşte şi a combate diferiţi agenţi patogeni.
În timp ce şoarecii modificaţi cu aceleaşi mutaţii NUDCD3 au avut probleme imunitare mai uşoare, pacienţii umani s-au confruntat cu consecinţe grave, care le-au pus viaţa în pericol.
Doi pacienţi au supravieţuit, totuşi, după ce au primit un transplant de celule stem - ceea ce întăreşte importanţa diagnosticării şi intervenţiei timpurii.
Pentru copiii născuţi cu imunodeficienţe cu risc ridicat, detectarea timpurie poate însemna diferenţa dintre viaţă şi moarte, spune dr. Gosia Trynka, autorul studiului de la Institutul Wellcome Sanger, într-un comunicat al institutului.
„Aceste boli îi lasă pe nou-născuţi practic lipsiţi de apărare împotriva agenţilor patogeni pe care majoritatea dintre noi îi putem respinge cu uşurinţă. Identificarea acestei noi gene de boală va ajuta clinicienii să facă un diagnostic molecular prompt la pacienţii afectaţi, ceea ce înseamnă că aceştia pot primi mai repede tratamente salvatoare de vieţi”, a precizat ea.
„SCID şi sindromul Omenn sunt tulburări devastatoare, care necesită tratamente complexe şi oportune. Cu cât înţelegem mai multe despre cauzele care stau la baza lor, cu atât mai bine putem îngriji copiii afectaţi", a precizat într-un comunicat, profesorul Sophie Hambleton, autor principal al studiului de la Universitatea Newcastle şi imunolog pediatru la Spitalul de Copii Great North.
