Oameni de ştiinţă americani de la Stanford au identificat un nou subtip de depresie care ar putea afecta până la un sfert din totalul pacienţilor cu tulburare depresivă majoră (TDM). Descoperirile ajută la explicarea motivelor pentru care cele mai populare tratamente medicamentoase pentru depresie nu sunt întotdeauna eficiente.
Noul subtip este unic faţă de alte subtipuri propuse, deoarece este marcat de deficite cognitive în ceea ce priveşte atenţia, memoria şi autocontrolul. Aceste simptome nu sunt adesea ameliorate de antidepresivele care vizează serotonina, cum ar fi escitalopram sau sertralină.
Cercetătorii se referă la noul subtip identificat ca fiind „subtipul cognitiv".
În cadrul unui studiu clinic randomizat la care au participat peste 700 de adulţi, cercetătorii de la Stanford, Statele Unite. şi de la universitatea din Sydney, Australia, au descoperit că 27% dintre pacienţii cu TDM au avut performanţe mai slabe la sarcinile cognitive.
De asemenea, aceştia au avut un răspuns mai slab la tratamentele medicamentoase standard.
Dacă acest procent este aplicat la populaţia din Statele UNite, atunci aproximativ 5,7 milioane de pacienţi ar putea avea această versiune de depresie.
Având în vedere dimensiunea acestei cohorte potenţiale, cercetătorul în ştiinţe comportamentale susţin că este nevoie urgentă de tratamente mai bine direcţionate pentru depresie.
„Pentru o minoritate substanţială de pacienţi deprimaţi, este necesar să se îmbunătăţească cogniţia pentru a îmbunătăţi starea de spirit şi funcţia generală a depresiei", scriu ei.
Potrivit autorilor, acesta este primul „biotip cognitiv al depresiei care poate fi acţionat clinic" care a fost descoperit.
Constatările sugerează că o pierdere a puterii cerebrale nu este întotdeauna o consecinţă a depresiei. Ea ar putea fi, de asemenea, un factor determinant al acesteia.
În 2014, un studiu anterior realizat la Stanford, la care au participat unii dintre aceiaşi cercetători, a constatat că un sfert dintre pacienţii deprimaţi au prezentat deficienţe semnificative la testele cognitive, chiar şi după ce au primit tratament antidepresiv.
În 2020, cercetătorii au continuat cu un studiu de imagistică a creierului care a constatat că modificările în circuitul de control cognitiv al unui pacient pot ajuta la estimarea răspunsului acestuia la tratamentele antidepresive.
Acum, cercetătorii au încercat să exploreze şi mai mult acest nou subtip.
Înainte de studiu, participanţii au fost chestionaţi şi evaluaţi clinic cu privire la starea lor de depresie. De asemenea, au fost supuşi unor teste de memorie verbală, memorie de lucru, viteză de decizie şi atenţie susţinută.
La opt săptămâni după ce au început tratamentul cu un inhibitor selectiv al recaptării de serotonină (antidepresive ISRS), cum ar fi escitalopram, sertralină sau venlafaxină-XR, au fost efectuate din nou aceleaşi sondaje şi evaluări.
Dintre toţi cei 712 participanţi cu TDM care au finalizat studiul clinic, doar 96 au fost supuşi unor teste suplimentare de imagistică a creierului. În timpul imagisticii prin rezonanţă magnetică funcţională, aceşti pacienţi au efectuat o sarcină cognitivă menită să măsoare atenţia şi impulsivitatea.
În esenţă, sarcina presupune ca pacienţii să apese rapid pe un buton atunci când văd cuvântul „Go/Apasă" scris cu verde pe un ecran şi un alt buton atunci când văd un „No Go/Nu apăsa" roşu pe ecran.
În timpul sarcinii, pacienţii cu TDM cu o procesare mai lentă a informaţiilor, cu probleme mai grave de somn şi cu o inhibiţie mai slabă a răspunsului au avut tendinţa de a prezenta o activare redusă în cortexul prefrontal şi în cortexul cerebral.
Acest lucru indică „un proces mecanicist neuronal distinct care stă la baza acestui biotip", susţin autorii, deoarece aceste părţi ale creierului sunt foarte implicate în funcţiile executive, cum ar fi planificarea în avans, îndeplinirea obiectivelor şi atenţia susţinută.
Mai mult, algoritmii de învăţare automată au descoperit că amploarea tulburărilor cognitive ale unui pacient era legată de amploarea simptomelor depresiei şi de ameliorarea acestora după tratament.
În urma prescrierii unui ISRS, pacienţii care se încadrau în acest subtip cognitiv au prezentat rate mai mici de remisie în comparaţie cu cei cu diferite forme de depresie.
Sertralina, a fost cel mai puţin util medicament din lot, cu o rată de remisie de 35,9% în cazul biotipului cognitiv, comparativ cu 50% pentru celelalte biotipuri.
„Acest studiu este unul cheie deoarece psihiatrii au puţine instrumente de măsurare a depresiei pentru a lua decizii de tratament", explică Lara Hack.
„Este vorba în principal de a face observaţii şi de măsuri de auto-raportare. Imagistica în timp ce se efectuează sarcini cognitive este destul de nouă în studiile privind tratamentul depresiei; dar imagistica pentru acest tip de depresie într-un cadru clinic este cu adevărat utilă doar dacă ştim cum să o tratăm", precizează ea.
În prezent, depresia este clasificată în mai multe subtipuri şi, deşi cercetătorii continuă să descopere din ce în ce mai multe, tratamentele sunt în mare parte uniforme şi deseori ineficiente.
Până acum, se pare că doar un singur antidepresiv autorizat în Statele Unite, numit vortioxetină, a fost asociat cu o cogniţie îmbunătăţită şi cercetătorii nu ştiu cu exactitate cum sau de ce funcţionează.
Echipa remarcă faptul că, deşi au exclus anumite tulburări şi factori care ar putea avea un impact asupra tulburărilor cognitive, pot exista alţi factori comportamentali sau neurobiologici care să contribuie la acest biotip cognitiv şi îndeamnă la precauţie în generalizarea constatărilor lor.
Ei speră să efectueze cercetări suplimentare pentru a determina dacă abordarea se aplică şi la alte antidepresive şi metode de tratament.
„Sunt în mod constant martoră la suferinţa, pierderea speranţei şi la creşterea ratelor de suicid, atunci când oamenii trec prin procesul de încercare-şi-eroare (trial-and-error)", spune Hack.
„Şi asta pentru că începem cu medicamente care au acelaşi mecanism de acţiune pentru toată lumea cu depresie, deşi depresia este destul de eterogenă. Cred că acest studiu ar putea ajuta la schimbarea acestui lucru", a concluzionat cercetătoarea de la Stanford.
Studiul a fost publicat pe 15 iunie, în JAMA Network Open.
