Infarctul miocardic acut nerecunoscut este asociat cu o creştere a şansei de a avea semne de infarct cerebral, conform concluziilor unui nou studiu realizat în SUA.
”Constatările noastre furnizează dovezi suplimentare privind legătura dintre boala coronariană şi boala cerebrală, care în standardele de îngrijire sunt adesea tratate de diferite specialităţi medicale. Cu toate acestea, pe măsură ce populaţia îmătâneşte şi rata de supravieţuire de la bolile coronariene se îmbunătăţeşte, înţelegerea legăturilor pe axa inimă-creier va fi critică pentru eforturile de a reduce povara de accident vascular cerebral şi demenţă la vârste mai înaintate” a declarat dr. Lenore J. Launer de la ”Naţional Institute on Aging”, din Bethesda, Maryland, pentru Reuters.
Cazurile de infarct miocardic acut nerecunoscute de pacienţi dar constatate ulterior de către medici reprezintă până la jumătate din cazurile de infarct, dar asocierea dintreacestea şi infarctul cerebral este încă incomplet înţelesă.
Pentru actualul studiu, pentru a evalua asocierea dintre infarctul nerecunoscut şi infarctul cerebral, cercetătorii au analizat datele de la 925 de participanţi cu vârsta medie de 75,9 ani) colectate în cadrul cercetării ”Age, Gene/Environment Susceptibility” (AGES) realizată în Reykjavík, Islanda.
Dintre aceşti participanţi, 221 (23,9%) au avut infarct miocardic acut (153 de cazuri nerecunoscute), iar 308 (33,3%) au prezentat semne de infarct cerebral.
Prevalenţa infarctului cerebral a fost de 29,4% la pacienţii fără atac de cord, 43,8% la pacienţii cu infarct miocardic acut nerecunoscut şi 50,0% la pacienţii cu infarct recunoscut anterior, au arătat autorii cercetării.
După ajustarea pentru alţi factori de risc, infarctul miocardic recunoscut a fost asociat cu cote de două ori mai crescute de infarct cerebral, iar cel nerecunoscut de pacienţi a fost asociat cu o creştere cu 50% a ratei de infarct cerebral.
În analizele secundare, atacul de cord nerecunoscut a fost asociat cu cote crescute ale riscului de infarct embolic de 2 ori mai mari decât normal , dar nu a fost semnificativ asociat cu infarctul cerebral cortical sau subcortic.
”Studiul scoate în evidenţă importanţa bolii ”silenţioase” care este mai puţin identificată în contextul bolii clinice mai devastatoare”, a mai precizat dr. Launer.
În prezent, nu există implicaţii imediate ale acestor constatări pentru îngrijirea clinică actuală, dar cu toate acestea, studiul subliniază nevoia de investigaţii integrate ale bolilor cardiace şi cerebrale pentru a identifica strategii de prevenire şi tratament specifice şi pentru a reduce riscul mortalităţii.
