Medicamentele antihistaminice pot ajuta la tratamentul unei forme agresive de cancer cerebral, arată un studiu realizat de cercetători din Finlanda.
Cercetătorii au descoperit o fisură în armura celulelor tumorale ale glioblastomului, un cancer de creier letal. Alături de această descoperire, cercetătorii au identificat şi o metodă de a ataca această vulnerabilitate. Rezultatele obţinute în experimente efectuate pe culturi celulare şi pe şoarecii de laborator sunt promiţătoare.
Glioblastomul este cel mai răspândit şi, de asemenea, cel mai letal tip de tumoare cerebrală la adulţi, fără un tratament disponibil în prezent. Glioblastoamele nu pot fi complet excizate chirurgical, deoarece celulele tumorale sunt experte în adaptarea la ţesuturile invadate şi se răspândesc în jurul creierului. În plus, celulele glioblastomului sunt extrem de rezistente la terapiile cu medicamente existente în prezent.
Un grup de cercetare condus de profesorul Pirjo Laakkonen de la Universitatea din Helsinki a constatat deja anterior că expresia unei proteine mici de legare a acizilor graşi (MDGI sau FABP3) în celulele glioblastomului creşte capacitatea tumorii de a invada ţesuturile şi este asociată cu un prognostic mai slab pentru pacient.
”Nouă noastră cercetare a relevat faptul că celulele glioblastomului depind de expresia unei gene care produce proteina MDGI. Inhibarea funcţiei acestei gene generează moartea celulelor tumorale”, afirmă Laakkonen citat de sciencedaily.com.
Absenţa MDGI a cauzat instabilitate în membranele lizozomilor, organele de curăţare găsite în interiorul celulelor tumorale, care, la rândul lor, au condus la scurgeri de enzime acide şi proteolitice conţinute în lizozomi, în citoplasmă, iniţiând moartea celulelor, au explicat autorii studiului.
Investigaţiile suplimentare ale mecanismului care conduce la moartea celulelor tumorale au arătat că suprimarea MDGI a provocat modificări în compoziţia fosfolipidică a lizozomilor din celulele glioblastomului. Transportul acidului linoleic, dinspre exterior spre interiorul celulelor, a fost perturbată, ducând la o schimbare semnificativă a compoziţiei de acizi graşi a membranei lizozomale. Această modificare a mărit permeabilitatea membranei.
Ceea ce face ca această constatare să fie deosebit de interesantă este că moartea celulelor tumorale provocată de scurgerea de enzime acide şi proteolitice în celulele glioblastomului poate fi activată prin utilizarea de medicamente care traversează bariera hemato-encefalică. În studiile lor oamenii de ştiinţă a utilizat un antihistaminic cunoscut sub numele de clemastină.
În experimentele efectuate pe culturile celulare, clemastina a condus la moartea celulelor glioblastomului la concentraţii care nu au avut efect semnificativ asupra celulelor sănătoase.
În studiile efectuate pe şoarecii de laborator, de asemenea clemastina a fost foarte eficientă în reducerea răspândirii tumorilor cerebrale şi îmbunătăţirea ratei de supravieţuire a animalelor.
În cazul celui mai invaziv model tumoral al creierului, administrarea de clemastină a dus la dispariţia întregii tumori, susţin cercetătorii.
Descoperirile demonstrează că antihistaminice şi alte medicamente care cresc permeabilitatea membranei lizozomale pot fi considerate ca o terapie de consolidare pentru pacienţii cu glioblastom, alături de alte tratamente mai afirmă autorii studiului publicat în revista ”EMBO Molecular Medicine”.
