Un nou studiu a stabilit existenţa unei legături între anxietatea mamei în sarcină şi modul în care creierul copilului reacţionează la tristeţe când aude o vorbire tristă.
Cercetătorii de la Universitatea Aalto şi Universitatea din Turku din Finlanda au arătat că mamele cu scoruri de anxietate ridicate la 24 de săptămâni de sarcină au dat naştere bebeluşilor cu răspunsuri cerebrale reduse la tonul trist al vorbirii.
Efectul a fost semnificativ mai mic la 34 de săptămâni de sarcină, ceea ce sugerează că efectele anxietăţii legate de sarcină pot fi transferate mai uşor la făt la jumătatea sarcinii decât la finalul acesteia.
"Zonele creierului bebeluşului care gestionează emoţia şi vorbirea au fost mai puţin active atunci când ascultau o voce tristă, dacă mamele bebeluşului au raportat o anxietate ridicată în perioada sarcinii. Deşi putem observa o schimbare a răspunsului cerebral, nu putem spune sigur cum cum modificările pe care le-am observat afectează copilul în timp”, a declarat dr. Ilkka Nissilä, de la Universitatea Aalto, care este unul dintre autorii studiul, citat de sciencedaily.com.
Anxietatea asociată cu sarcina se referă la îngrijorările care privesc în special sarcina, precum îngrijorările legate de schimbările de aspect, de muncă şi de naştere, de sănătatea copilului în curs de dezvoltare şi de viitorul părinţilor.
Studiile anterioare au arătat deja o legătură între anxietate în timpul sarcinii şi neurodezvoltarea la sugari, ceea ce a determinat cercetătorii să investigheze vorbirea emoţională şi anxietatea în acest studiu, care va urmării bebeluşii mai mulţi ani pentru a afla dacă ulterior această asociere este legată cu rezultate clinice relevante.
Până în prezent, studiul a examinat datele a 19 perechi mamă-bebeluş din Finlanda.
Scanarea creierului a fost făcută cu o tehnică numită tomografie optică difuză sau DOT, care foloseşte un set de surse de lumină şi detectoare ataşate pe o parte a capului bebeluşului pentru a măsura modificările fluxului sanguin în creier.
Metoda permite desfăşurarea cercetării în timp ce bebeluşul este în poala mamei sale, spre deosebire de scanările fMRI folosite deseori în experimentele funcţionale de neuroştiinţă, care necesită ca bebeluşul să stea încă într-un scaner puternic.
De asemenea echipamentul DOT a ajutat cercetătorii să poată capta cu uşurinţă sunetele vorbirii concomitent cu scanarea creierului bebeluşilor.
