Folosind măsuri inovatoare de îmbătrânire epigenetică, o echipă de cercetători americani a descoperit că femeile mai în vârstă care supravieţuiesc cancerului de sân, în special cele care au fost supuse chimioterapiei, au prezentat o îmbătrânire epigenetică mai rapidă în comparaţie cu omoloagele lor fără cancer. Acest proces accelerat de îmbătrânire poate avea implicaţii asupra rezultatelor şi calităţii vieţii acestora, spun oamenii de ştiinţă.
Îmbătrânirea epigenetică oferă o modalitate de a evalua procesele care stau la baza îmbătrânirii şi ar putea servi ca un instrument valoros în identificarea supravieţuitorilor de cancer cu un risc mai mare de rezultate negative şi de diminuare a calităţii vieţii.
Un studiu realizat de cercetători de la Colegiul Medical din Wisconsin (MCW) şi de la cele mai importante centre oncologice din Statele Unite a explorat impactul cancerului şi al tratamentelor acestuia asupra îmbătrânirii.
Pornind de la datele colectate în cohorta Gândind şi Trăind cu Cancer (Thinking and Living with Cancer/TLC), cercetătorii au evaluat îmbătrânirea biologică a participanţilor la două momente diferite, care se întind de la 24 la 60 de luni de la înscrierea în studiu.
Cercetătorii au înrolat persoane cu vârste cuprinse între 62 şi 84 de ani, majoritatea supravieţuitorilor având cancer de sân în stadiu incipient şi aproximativ o treime (32,6%) primind chimioterapie.
Rezultatele au arătat faptul că supravieţuitoarele de cancer au prezentat niveluri mai ridicate de îmbătrânire biologică în comparaţie cu grupul de control, semne care au persistat chiar şi până la 60 de luni.
În special, supravieţuitoarele care au fost supuse chimioterapiei au prezentat cele mai semnificative diferenţe, iar în cadrul acestui subgrup, femeile cu îmbătrânire epigenetică accelerată au raportat o funcţie cognitivă mai slabă.
Constatările pot avea implicaţii importante pentru cercetările viitoare, deoarece evidenţiază potenţialul markerilor de îmbătrânire biologică ca instrumente clinice pentru a identifica supravieţuitorii de cancer care prezintă un risc mai mare de rezultate adverse.
„Aceste cunoştinţe ne pot ajuta să intervenim pentru a preveni sau a încetini declinul funcţional şi pentru a îmbunătăţi calitatea vieţii după tratamentul cancerului", a declarat dr. Kelly Rentscher, profesor asistent în cadrul departamentului de psihiatrie şi medicină comportamentală de la MCW şi autor principal al studiului, într-un comunicat.
„Rezultatele susţin ideea că anumite tratamente împotriva cancerului, în special chimioterapia, pot contribui la îmbătrânirea accelerată la nivel biologic", notează dr. Judith Carroll, coautor principal al studiului şi director al laboratorului de biologie şi comportament al îmbătrânirii din cadrul Centrului pentru psihoneuroimunologie de la UCLA.
Autorii subliniază importanţa acestor rezultate pentru îngrijirea personalizată a pacienţilor.
Astfel, măsuri precum vârsta epigenetică ar putea oferi o componentă valoroasă în furnizarea unei îngrijiri complete şi în efectuarea evaluărilor geriatrice
„Diferenţele în ceea ce priveşte vârsta biologică şi rezistenţa la efectele terapiei împotriva cancerului nu sunt întotdeauna evidente din punct de vedere clinic şi pot varia foarte mult, chiar şi în rândul persoanelor de aceeaşi vârstă cronologică", a concluzionat dr. Jeanne Mandelblatt, coautor principal al studiului şi director al Institutului pentru cancer şi îmbătrânire de la Centrul Comprehensiv de Cancer din cadrul universităţii Georgetown.
Studiul este publicat din luna iunie, în revista Cancer.
Studii recente sugerează că vârsta epigenetică ar putea fi asociată cu efectele asupra sănătăţii independent de vârsta cronologică.
ADN-ul unei persoane se schimbă pe măsură ce aceasta îmbătrâneşte. Modificările epigenetice se referă la acele transformări celulare care modifică ADN-ul fără a altera secvenţa genetică în sine.
Modificările epigenetice afectează modul cum genele sunt „pornite” sau „oprite” sau cum se exprimă acestea şi, deci, ajută la reglarea modului în care celulele din diferite părţi ale organismului folosesc acelaşi cod genetic.
