O echipă de cercetători americani a descoperit o sinergie neaşteptată între două tipuri de medicamente pentru cancer. Un nou studiu realizat la Massachusetts Institute of Technology (MIT) sugerează că asocierea inhibitorilor kinazei cu medicamentele experimentale cunoscute sub numele de ribonucleaze ar putea conduce la rezultate mai bune în lupta împotriva cancerului şi în special a melanomului.
În testele cu celule canceroase umane, cercetătorii au descoperit că cele două medicamente administrate împreună ucid celulele canceroase mult mai eficient decât o face oricare dintre ele de unul singur.
Combinaţia ar putea, de asemenea, să contribuie la prevenirea dezvoltării rezistenţei la medicamente a tumorilor care cauzează o recidivă a bolii.
”Am descoperit că acest medicament, ribonucleaza, ar putea fi asociat în mod favorabil cu alţi agenţi chimioterapici pentru cancer, şi nu numai deoarece perechea de medicamente se completează biochimic” a declarat Ronald Raines, profesor de chimie la MIT, autor al cercetării, citat de sciencedaily.com.
Ribonucleazele sunt enzime produse de toate celulele umane care descompun moleculele de ARN. Ele degradează ARN-ul celular, care nu mai este necesar, şi ajută la apărarea împotriva ARN-ului viral.
Raines lucrează la dezvoltarea acestor enzime ca medicamente pentru cancer de aproape două decenii.
În noul studiu, cercetătorii au descoperit o legătură neaşteptată între ribonucleaze şi enzime numite proteinkinaze, care face ca cele două medicamente împreună să poată distruge celulele canceroase mult mai bine decât atunci când sunt utilizate separat.
Descoperirea a apărut atunci când cercetătorii au decis să încerce să producă proteina inhibitorului ribonucleazei în celulele umane în loc de celulele de E. coli, folosite în mod normal pentru a produce proteina.
Oamenii de ştiinţă au descoperit că versiunea produsă de celule umane, deşi identică în secvenţa de aminoacizi cu proteina produsă de bacterii, se leagă de ribonucleaze de 100 de ori mai puternic.
Acest lucru a amplificat timpul de înjumătăţire al interacţiunii de la câteva luni la mai multe decenii, ceea ce arată o forţă de legare a proteinelor care nu a fost atestată anterior.
Cercetătorii au emis ipoteza că celulele umane au modificat inhibitorul într-un mod care a făcut să se lege mai strâns prin adăugarea de grupe fosfatice.
Oamenii de ştiinţă au descoperit că fosforizarea a fost efectuată de proteinkinaze, care fac parte dintr-un mod de semnalizare celulară numit ERK, care controlează modul în care celulele răspund factorilor de creştere şi care este adesea hiperactiv în celulele canceroase.
Inhibitorii proteinkinazei trametinib şi dabrafenib, utilizaţi pentru tratarea melanomului, pot bloca ERK.
Testarea pe celulele melanomului uman au susţinut această idee. Combinaţia dintre un inhibitor de kinază şi o ribonuclează a fost mult mai mortală pentru celulele canceroase, iar medicamentele au fost eficiente la concentraţii mai scăzute.
Inhibitorul kinazei a împiedicat inhibitorul de ribonuclează să fie fosforizat, făcându-l mai slab şi permiţând ribonucleazei mai multă libertate de a-şi îndeplini funcţia să distrugă ARN-ul.
Dacă acelaşi lucru este valabil şi pentru pacienţii umani, această abordare ar putea duce la efecte secundare mult mai reduse şi la o şansă mai mică ca celule tumorale să devină rezistente la medicamente, spune Raines.
Cercetătorii speră acum să testeze această combinaţie de medicamente pe şoareci, ca un pas spre realizarea de studii clinice.
