Melanomul este o formă de cancer de piele, fiind al cincilea cel mai frecvent cancer în Marea Britanie. Se anticipează că numărul persoanelor care suferă de cancer de piele va continua să crească, estimările recente sugerând că numărul de cazuri va creşte cu 50% în următorii 20 de ani.
Cercetătorii de la universitatea St George's, din Londra, au descoperit o tehnică prin care pot ucide celulele cancerului de piele, reducând la minimum daunele aduse celulelor sănătoase.
Descoperirile au fost publicate în revista Biology Open.
Diagnosticarea şi tratamentele timpurii pentru cancerul de piele sunt esenţiale pentru reducerea numărului de decese, dar este vital să se dezvolte noi terapii pentru a neutraliza melanoamele care au metastazat şi s-au răspândit din piele în alte părţi ale corpului.
Ţintirea unui „comutator molecular"
Dot Bennett, profesor de biologie celulară la Institutul de cercetare pentru ştiinţe clinice şi moleculare, de la St George's, şi echipa sa au studiat o proteină cunoscută sub numele de p16, care acţionează ca un „comutator molecular".
În mod normal, aceasta determină celulele să se oprească din diviziune înainte de a creşte necontrolat şi este cunoscută pentru capacitatea sa de a suprima dezvoltarea tumorilor.
Dar atunci când acest comutator este stricat, permite celulelor să crească necontrolat şi să devină cancer.
Cercetătorii au efectuat o serie de modificări la o secţiune mică, activă a p16 - numită peptidă legată de p16 - inclusiv o modificare care îi permite să intre în celule.
Apoi au adăugat-o în laborator la celulele de melanom cu cancer de piele pentru a vedea dacă le-ar putea opri din divizare.
Peptida a fost testată, de asemenea, pe celulele pigmentare normale ale pielii şi pe alte celule ale pielii numite fibroblaste.
Echipa a încercat peptida p16 pe trei linii alcătuite din celule de melanom metastatic.
Toate cancerele au fost eliminate cu brio, iar peptida modificată nu a făcut prea mult rău celulelor normale, ceea ce este foarte promiţător, spun cercetătorii.
„Am fost foarte surprinşi de eficacitatea sa şi, deşi mai trebuie să depunem o mare cantitate de muncă suplimentară înainte de a ne gândi să o folosim pe pacienţi umani, este foarte încurajator", a declarat prof. Bennett.
„Mai mulţi oameni decât oricând supravieţuiesc melanomului, dar rămâne un decalaj critic în ceea ce priveşte supravieţuirea între persoanele diagnosticate în stadii incipiente în comparaţie cu cele diagnosticate mai târziu", a declarat la rândul său directorul executiv al Cancer Research UK, Michelle Mitchell.
Una dintre cele mai bune strategii pentru a aborda acest decalaj este de a găsi noi tratamente care să atace cancerul, reducând în acelaşi timp la minimum daunele aduse celulelor sănătoase, a subliniat ea.
Peptida legată de p16 ar putea oferi o nouă abordare promiţătoare pentru acei pacienţi diagnosticaţi cu boală metastatică, unde opţiunile de tratament sunt în prezent mai limitate, cred cercetătorii britanici.
„Această cercetare reprezintă o evoluţie interesantă în direcţia tratării melanomului, cea mai letală formă de cancer de piele", a declarat Adil Sheraz, consultant dermatolog şi purtător de cuvânt al British Skin Foundation.
Acesta a precizat că peptida modificată legată de proteina p16 ţinteşte preferenţial celulele melanomului, păstrând fibroblastele - care joacă un rol vital în repararea şi regenerarea pielii - şi cauzând daune minime altor celule.
Deşi sunt necesare studii suplimentare, noile cercetări au potenţialul de a obţine rezultate mult mai favorabile pentru pacienţii cu melanom, spun autorii.
În prezent, echipa îşi propune să testeze peptida legată de p16 pe alte tipuri de celule sănătoase ale pielii pentru a determina modul în care este declanşat mecanismul de distrugere a cancerului.
Efecte morfologice ale P16P1 observate pentru celulele de melanom, dar nu şi pentru fibroblaste. Imagini reprezentative cu contrast de fază ale celulelor după 5 zile de creştere cu sau fără P16P1. (A-C) Celule de melanom 451Lu cu vehicul de control (A), sau P16P1 la 10 µM (B) şi 30 µM (C). În C, câteva celule rămân, dar par moarte. (D,E) Fibroblaste dermice Hfib cu control vehicul (D) sau P16P1 la 30 µM (E), care nu arată niciun efect aparent al peptidei. Imaginile sunt reprezentative pentru trei sau mai multe experimente independente. Bară de scară: 100 µm pentru toate panourile. Credit: Biology Open (2023).
