Oamenii de ştiinţă de la Johns Hopkins lucrează la un nou tip de biopsie lichidă care poate estima timpuriu progresia precoce a bolii şi potenţialul de supravieţuire a pacientelor cu cancer de sân avansat.
Un nou test autonom de biopsie lichidă, aflat în curs de dezvoltare la Centrul de cancer Johns Hopkins Kimmel, poate fi utilizat pentru a estima evoluţia timpurie a bolii şi potenţialul de supravieţuire în rândul pacientelor cu cancer de sân metastatic în doar o lună de la începerea tratamentului, potrivit unui studiu recent.
Testul - deocamdată, un prototip destinat exclusiv cercetării - a fost capabil să identifice prezenţa ADN-ului cancerigen, în una sau mai multe dintre cele nouă gene care suferă frecvent modificări în cancerele de sân, în probele de sânge de la femei care urmează în mod activ un tratament pentru cancerul de sân.
Metilarea este un tip de etichetă chimică asociată cu dezvoltarea şi progresia cancerului pentru capacitatea sa de a dezactiva genele supresoare de tumori.
Pacientele cu un nivel ridicat de metilare cumulativă în săptămâna a patra de tratament au avut o supravieţuire fără progresie (perioada de timp în care boala nu se agravează) semnificativ mai scurtă şi o supravieţuire generală mai proastă decât cele care aveau un nivel scăzut de metilare cumulativă.
Cercetătorii au folosit nivelurile de metilare măsurate în săptămâna patru pentru a dezvolta un nou model de predicţie a riscului de progresie timpurie a bolii la femeile cu cancer de sân metastatic.
Rezultatele studiului au fost publicate în revista Clinical Cancer Research.
Este nevoie de biomarkeri clinici predictivi pentru identificarea progresiei precoce a bolii la femeile cu cancer de sân metastatic, având în vedere cât de eterogenă este această afecţiune, explică autorul principal al studiului, dr. Kala Visvanathan, director al Serviciului de genetică şi prevenire a cancerului de la Johns Hopkins Kimmel.
Biomarkerii ar putea ajuta oncologii să minimizeze impactul negativ asupra calităţii vieţii pacienţilor din cauza combinaţiilor de medicamente, prin optimizarea utilizării terapiilor disponibile şi eficiente, spune ea.
„Pare promiţător faptul că putem detecta metilarea în primele patru săptămâni de tratament", a declarat medicul.
„În prezent, aşteptăm până când observăm schimbări simptomatice sau clinice, de obicei în decurs de trei luni, înainte de a ajusta tratamentele. Dacă am putea detecta schimbările mai devreme, am putea ajusta tratamentele mai devreme, dacă acest lucru este necesar, cu scopul de a obţine rezultate clinice mai bune şi de a prelungi supravieţuirea", a explicat medicul.
Testul, numitbiopsie lichidă pentru metilarea în cancerul de sân (Liquid Biopsy for Breast Cancer Methylation - LBx-BCM) este compatibil cu o platformă de testare moleculară disponibilă în comerţ, denumită GeneXpert, şi în mai puţin de cinci ore poate detecta metilarea în următoarele gene modificate în cele patru subtipuri de cancere de sân: AKR1B1, TM6SF1, ZNF671, TMEFF2, COL6A2, HIST1H3C, RASGRF2, HOXB4 şi RASSF1.
Studiul actual a căutat, de asemenea, metilarea ADN-ului în gena ZNF671, asociată cu cancerul de sân cu receptorul de estrogen (ER) negativ.
Testul necesită mai puţin de 15 minute de timp de lucru pentru un tehnician de laborator.
Cercetătorii au evaluat testul folosind probe de plasmă colectate de la 144 de pacienţi cu cancer de sân metastatic înainte de începerea tratamentului şi la patru şi opt săptămâni de tratament.
Vârsta medie a pacienţilor a fost de 56 de ani.
Nouăsprezece la sută erau de culoare şi 87% erau în postmenopauză. Durata medie de urmărire a grupului a fost de aproximativ şase ani.
S-a constatat că supravieţuirea medie fără progresie pentru pacientele cu o metilare cumulativă ridicată la săptămâna patru a fost de 2,88 luni faţă de 6,66 luni pentru cele cu o metilare scăzută.
Supravieţuirea generală medie pentru cele cu metilare cumulativă ridicată la săptămâna patru s-a dovedit a fi de 14,52 luni faţă de 22,44 luni pentru cele cu metilare scăzută.
Investigatorii au analizat, de asemenea, asocierea dintre metilarea cumulativă şi starea bolii la prima reevaluare a cancerului, aproximativ trei luni mai târziu.
La 77% dintre pacienţi, nivelurile de metilare cumulativă au scăzut în primele patru săptămâni şi apoi au rămas stabile în timp până la prima reevaluare.
La 18% dintre pacienţii cu boală stabilă şi la 37% dintre pacienţii cu boală progresivă, s-a observat o creştere a nivelului de metilare cumulativă de la momentul iniţial până la săptămâna patru.
Nu s-a mai înregistrat nicio creştere a metilării cumulative în rândul celor care au răspuns la tratament, nivelurile rămânând stabile de la săptămâna patru până la săptămâna opt.
O metilare cumulativă ridicată faţă de cea scăzută în săptămâna patru a fost asociată cu boala progresivă la prima reeşalonare.
Asocierea dintre nivelurile de metilare cumulativă din săptămâna patru la prima reevaluare şi boala progresivă a rămas semnificativă chiar şi în prezenţa altor markeri utilizaţi pentru a monitoriza evoluţia bolii, cum ar fi celulele tumorale circulante.
Cercetătorii au folosit rezultatele nivelurilor de metilare cumulativă măsurate la săptămâna patru pentru a dezvolta şi evalua un nou model de predicţie a progresiei bolii încă de la trei luni de la iniţierea tratamentului.
„Din câte ştim, acesta este primul model de predicţie bazat pe metilare axat pe progresia timpurie a bolii la pacienţii cu cancer de sân metastatic", spune dr. Sukumar.
„Modelul a fost robust atunci când a fost testat în mai multe ipoteze statistice diferite", adaugă Leslie Cope, profesor asociat de oncologie, biostatistician şi al doilea coautor principal al studiului.
Următorii paşi în cercetare sunt studierea modelelor de metilare observate în fiecare săptămână după începerea tratamentului pentru a identifica momentul optim pentru măsurarea metilării cumulative şi pentru a valida şi rafina modelul în populaţii similare de pacienţi, precum şi la pacienţii cu boală în stadiu incipient, au indicat autorii.
