Cariile dentare sunt considerate cea mai frecventă boală cronică la copii şi adulţi în Statele Unite şi în întreaga lume. Acestea apar atunci când bacterii producătoare de acid sunt insuficient îndepărtate prin periajul dinţilor şi alte metode de îngrijire orală şi sfârşesc prin a forma un biofilm sau „placă bacteriană", pe dinţi. În interiorul plăcii, aceste bacterii consumă zaharuri din băuturi sau alimente, transformându-le în acizi. Dacă placa rămâne pe dinţi prea mult timp, aceşti acizi încep să erodeze smalţul dinţilor afectaţi, creând, în timp, carii.
Într-o colaborare a cercetătorilor de la facultatea de medicină dentară a universităţii din Pennsylvania (Penn) şi de la facultatea de stomatologie şi de sănătate publică a universităţii din Carolina de Nord (UNC) aceştia au descoperit că o specie bacteriană numită Selenomonas sputigena ar putea avea un rol major în provocarea cariilor dentare.
Oamenii de ştiinţă au considerat mult timp că o altă specie bacteriană, Streptococcus mutans, care formează plăci şi produce acid, este principala cauză a cariilor dentare.
Cu toate acestea, într-un studiu apărut în luna mai, în Nature Communications, cercetătorii americani au arătat că S. sputigena, asociată anterior doar cu bolile gingivale, poate funcţiona ca un partener cheie pentru bacteriile S. mutans, sporindu-le considerabil puterea de a produce carii.
„Este o descoperire neaşteptată care ne oferă noi perspective asupra apariţiei cariilor", a declarat unul dintre autorii principali ai studiului Hyun (Michel) Koo, profesor în cadrul departamentului de ortodonţie de la facultatea de stomatologie de la Penn.
Studiul videnţiază potenţiale ţinte viitoare pentru prevenirea cariilor şi dezvăluie mecanisme noi de formare a biofilmului bacterian care pot fi relevante în alte contexte clinice, a explicat profesorul.
În cadrul studiilor anterioare privind conţinutul bacterian al plăcii dentare, oamenii de ştiinţă au identificat o varietate de alte specii în afară de S. mutans.
Printre acestea se numără specii de Selenomonas, un grup de bacterii „anaerobe", care nu au nevoie de oxigen şi care se găsesc mai frecvent sub gingie în cazurile de afecţiuni gingivale.
Dar noul studiu este primul care identifică un rol cauzator de carii pentru o specie specifică de Selenomonas.
Cercetătorii de la UNC au prelevat mostre de placă bacteriană de pe dinţii a 300 de copii cu vârste cuprinse între 3 şi 5 ani, dintre care jumătate aveau carii, şi au analizat probele folosind o serie de teste avansate.
Testele au inclus secvenţierea activităţii genelor bacteriene din probe, analize ale căilor biologice implicate de activitatea bacteriană şi imagistică microscopică directă.
Cercetătorii şi-au validat apoi constatările pe un alt set de 116 mostre de plăci bacteriene de la copii cu vârste cuprinse între 3 şi 5 ani.
Datele au arătat că, deşi S. sputigena este doar una dintre cele câteva specii bacteriene legate de carii din placa bacteriană, în afară de S. mutans, şi nu provoacă carii de una singură, are o capacitate „uimitoare" de a se asocia cu S. mutans pentru a stimula procesul de carie.
Se ştie că S. mutans foloseşte zahărul disponibil pentru a construi glucani care fac parte din mediul protector al plăcii bacteriene. Cercetătorii au observat că S. sputigena, care posedă mici apendice care îi permit să se deplaseze pe suprafeţe, se poate prinde de aceşti glucani.
Odată prins[ acolo, S. sputigena proliferează rapid, folosindu-şi propriile celule pentru a crea „suprastructuri" în formă de fagure de miere care îl încapsulează şi îl protejează pe S. mutans.
Rezultatul acestui „parteneriat" neaşteptat, aşa cum au arătat cercetătorii folosind modele animale, este o producţie mult crescută şi concentrată de acid, care agravează semnificativ gravitatea cariilor.
Descoperirile arată o interacţiune microbiană mai complexă decât se credea că are loc şi oferă o mai bună înţelegere a modului în care se dezvoltă cariile din copilărie, ceea ce ar putea duce la modalităţi mai bune de prevenire a cariilor, spun autorii.
„Întreruperea acestor suprastructuri protectoare ale S. sputigena folosind enzime specifice sau metode mai precise şi mai eficiente de periaj dentar ar putea fi o abordare", scriu ei.
Cercetătorii intenţionează acum să studieze mai în detaliu modul în care această bacterie anaerobă mobilă ajunge în mediul aerob al suprafeţei dinţilor.
„Acest fenomen în care o bacterie dintr-un anumit tip de mediu se mută într-un mediu nou şi interacţionează cu bacteriile care trăiesc acolo, construind aceste suprastructuri remarcabile, ar trebui să prezinte un interes larg pentru microbiologi", au mai menţionat autorii cercetării.
