Cancerul de sân triplu negativ (CSTN, în engl. TNBC), afectează 10-15% dintre pacientele cu cancer de sân numai în Statele Unite. Se numeşte „triplu negativ" deoarece cancerului îi lipseşte un receptor de estrogen, un receptor de progesteron şi un receptor HER2 (factor de creştere epidermică umană). Absenţa oricăruia dintre aceşti receptori, care, atunci când sunt prezenţi în alte forme de cancer de sân, pot fi ţintiţi în mod eficient în timpul tratamentului, face ca tratarea CSTN să fie destul de dificilă, pacientele avândopţiuni de tratament limitate.
Agresivitatea notorie a CSTN face ca provocarea de a găsi o ţintă de tratament eficient şi fiabil să fie cu atât mai serioasă: în comparaţie cu alte tipuri de cancer de sân, cel triplu-negativ creşte mai repede şi rezistă cu mai multă încăpăţânare la tratament.
Toţi aceşti factori contribuie la faptul că pacienţii cu CSTN pot avea un prognostic mai prost.
Oamenii de ştiinţă au demonstrat acum eficacitatea unui concept cu dublă acţiune: reducerea la tăcere a genei ACSS2 afectează metabolismul CSTN, stimulând în acelaşi timp capacitatea sistemului imunitar de a lupta împotriva acestuia.
Zachary Schug, profesor asistent în cadrul Programului de oncogeneză moleculară şi celulară de la Centrul de Cancer al Institutului The Wistar, a publicat un nou articol în revista Nature Cancer, în care demonstrează un mecanism cu dublă acţiune pentru combaterea unei forme deosebit de agresive şi greu de tratat: cancerul de sân triplu negativ.
Cercetările profesorului Schug arată modul în care reducerea la tăcere a unei anumite gene, ACSS2, poate îmbunătăţi tratamentele existente pentru pacienţi.
ACSS2 reglează acetatul, un nutrient de care celulele canceroase - şi în special celulele CSTN - profită pentru a creşte şi a se răspândi.
Prof. Schug şi echipa sa au folosit două metode pentru a dezactiva ACSS2: instrumentul de editare a genei CRISPR-Cas9 şi compusul VY-3-135, un inhibitor puternic al ACSS2 identificat de Schug şi colegii săi în 2021.
Cercetătorii au descoperit că ţintirea ACSS2 în acest studiu preclinic nu numai că a împiedicat capacitatea acestui cancer agresiv de a metaboliza acetat şi de a se dezvolta - ci a declanşat, de asemenea, sistemul imunitar să recunoască şi să atace cancerul.
Întrucât celulele canceroase cu ACSS2 inhibat nu pot procesa foarte bine acetatul, regiunea tumorală devine scăldată în acetat, ceea ce alertează sistemul imunitar că ceva nu este în regulă.
Acest proces de ghidare a sistemului imunitar către cancer - numit „imunosensibilizare" - a încurcat alţi cercetători care studiază potenţiale căi de atac a CSTN.
Dae abordarea lui Schug a arătat că inhibarea ACSS2 a imunosensibilizat atât de bine CSTN încât creşterea tumorii a fost redusă drastic, chiar până la punctul de a elimina complet cancerul în unele experimente.
„Practic, am demonstrat că sistemul imunitar poate profita de acetatul pe care tumora nu îl poate procesa. Acesta loveşte cancerul în timp ce acesta este la pământ", a declarat Schug.
„De fapt, sistemul imunitar face acest lucru atât de bine încât îşi aminteşte cum să atace CSTN în viitor - chiar dacă gena ACSS2 a acelei tumori este încă activă", a precizat el.
Abordarea diferită a unui alt grup care inhibă ACSS2 se află în teste clinice pe oameni, iar cercetarea lui Schug arată cum tratamentul care inhibă ACSS2 ar putea fi capabil să îmbunătăţească rezultatele pentru pacienţii diagnosticaţi cu infamul CSTN.
Testând inhibitorii ACSS2 alături de chimioterapia standard împotriva cancerului de sân, Schug et al. au descoperit că inhibarea ACSS2 a sporit eficacitatea tratamentului.
„Ştiam că ACSS2 era o ţintă promiţătoare pentru CSTN. Cercetarea noastră ne arată cum efectele imune ale inhibării ACSS2 ar putea fi folosite în cele din urmă în pentru pacientele cu TNBC cu opţiuni de tratament limitate", a declarat prof. Schug.
El a precizat că este nevoie de mai multe cercetări, dar prin combinarea acestei abordări cu alte terapii împotriva cancerului, echipa de la Wistar se aşteptă la îmbunătăţiri mari în tratarea cancerului de sân triplu-negativ.
