Prima analiză aprofundată a impactului global asupra sănătăţii al rezistenţei antimicrobiene (RAM) în timp relevă tendinţele din 1990 până în 2021 şi estimează impactul potenţial până în 2050 pentru 204 ţări şi teritorii. Astfel, se estimează că peste 39 de milioane de oameni din întreaga lume ar putea muri din cauza infecţiilor care sunt rezistente la antibiotice în următorii 25 de ani, ceea ce înseamnă o creştere de 70% a deceselor din această cauză faţă de 2022, potrivit unui studiu publicat luni. De asemenea, estimările sugerează că îmbunătăţirea accesului la asistenţă medicală şi la antibiotice ar putea salva un total de 92 de milioane de vieţi între 2025 şi 2050. Rezistenţa antimicrobiană apare atunci când agenţii patogeni precum bacteriile şi ciupercile dezvoltă capacitatea de a se sustrage medicamentelor utilizate pentru a le distruge.
Deja recunoscută pe scară largă ca o provocare majoră pentru sănătatea globală, rezistenţa antimicrobiană - care apare atunci când bacteriile sau alţi agenţi patogeni se schimbă în moduri care îi fac să evolueze pentru a nu mai răspunde la antimicrobiene (antibiotice) - se anticipează că se va înrăutăţi în următoarele decenii.
Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) a numit RAM „una dintre principalele ameninţări la adresa sănătăţii publice şi a dezvoltării la nivel mondial”, determinată de utilizarea greşită şi excesivă a medicamentelor antimicrobiene la oameni, animale şi plante, care pot ajuta agenţii patogeni să dezvolte o rezistenţă la acestea.
Până în prezent, niciun studiu nu a evaluat tendinţele istorice ale RAM şi nu a furnizat previziuni detaliate privind impactul global viitor.
Proiectul Cercetarea globală privind rezistenţa antimicrobiană (GRAM) realizat împreună cu cercetători de la Institutul pentru măsurarea şi evaluarea sănătăţii şi alte instituţii, este prima analiză globală a tendinţelor în materie de rezistenţă antimicrobiană (RAM) de-a lungul timpului, şi estimează decesele şi bolile atribuibile versus asociate cu rezistenţa antimicrobiană pentru 22 de agenţi patogeni, 84 de combinaţii agent patogen-medicament şi 11 infecţii în 204 ţări şi teritorii din 1990 până în 2021. Un deces atribuibil rezistenţei antimicrobiene a fost cauzat direct de aceasta, în timp ce un deces asociat cu RAM poate avea o altă cauză care a fost exacerbată de rezistenţa antimicrobiană.
Noul studiu arată că, în ceea ce priveşte prevalenţa RAM şi efectele acesteia, „ne aşteptăm ca situaţia să se înrăutăţească”, a declarat pentru CNN autorul principal, dr. Chris Murray, director al Institutului pentru Măsurarea şi Evaluarea Sănătăţii de la Universitatea din Washington.
Analiza relevă că peste un milion de persoane au murit în fiecare an ca urmare a RAM între 1990 şi 2021. Studiul estimează, de asemenea, că 1,91 milioane de persoane ar putea muri ca urmare directă a RAM în 2050, o creştere de aproape 70% pe an comparativ cu 2022.
În aceeaşi perioadă, numărul de decese în care bacteriile RAM joacă un rol va creşte cu aproape 75%, de la 4,71 milioane la 8,22 milioane pe an.
Între 1990 şi 2021, decesele cauzate de RAM în rândul copiilor sub cinci ani au scăzut cu 50%, în timp ce cele în rândul persoanelor în vârstă de 70 de ani şi peste au crescut cu peste 80%.
Se preconizează că aceste tendinţe vor continua în următoarele decenii, decesele cauzate de RAM în rândul copiilor sub cinci ani urmând să se reducă la jumătate până în 2050 la nivel mondial, în timp ce decesele în rândul persoanelor de 70 de ani şi mai în vârstă vor fi mai mult decât duble.
Constatările evidenţiază o nevoie vitală de intervenţii care încorporează prevenirea infecţiilor, vaccinarea, minimizarea utilizării necorespunzătoare a antibioticelor şi cercetarea de noi antibiotice pentru a atenua numărul de decese cauzate de RAM care sunt prognozate pentru 2050.
„Medicamentele antimicrobiene sunt una dintre pietrele de temelie ale asistenţei medicale moderne, iar creşterea rezistenţei la acestea este un motiv major de îngrijorare. Aceste constatări evidenţiază faptul că RAM a fost o ameninţare semnificativă pentru sănătatea globală timp de decenii şi că această ameninţare este în creştere. Înţelegerea modului în care tendinţele privind decesele cauzate de RAM s-au schimbat de-a lungul timpului şi a modului în care acestea sunt susceptibile de a se schimba în viitor este esenţială pentru a lua decizii în cunoştinţă de cauză care să contribuie la salvarea de vieţi”, a declarat într-un comunicat autorul studiului, dr. Mohsen Naghavi, şeful echipei de cercetare de la Institutul de măsurători pentru sănătate (IHME), a Universităţii din Washington, Statele Unite.
Primul studiu GRAM, publicat în 2022, a dezvăluit pentru prima dată adevărata amploare a RAM. Acesta a constatat că decesele globale cauzate de RAM în 2019 au fost mai mari decât cele cauzate de HIV/SIDA sau malarie, conducând direct la 1,2 milioane de decese şi jucând un rol în alte 4,95 milioane de decese.
Estimările pentru noul studiu GRAM au fost produse pentru 22 de agenţi patogeni, 84 de combinaţii agent patogen-medicament şi 11 sindroame infecţioase (inclusiv meningită, infecţii ale fluxului sanguin şi alte infecţii) în rândul persoanelor de toate vârstele din 204 ţări şi teritorii.
Estimările s-au bazat pe 520 de milioane de înregistrări individuale dintr-o gamă largă de surse, inclusiv date spitaliceşti, înregistrări ale deceselor şi date privind utilizarea antibioticelor.
Modelarea statistică a fost utilizată pentru a produce estimări ale deceselor cauzate direct de RAM şi ale celor în care RAM a jucat un rol. Pe baza tendinţelor istorice calculate, autorii estimează cel mai probabil impactul global şi regional al RAM asupra sănătăţii din 2022 până în 2050.
Estimările au fost realizate şi pentru scenarii în care calitatea asistenţei medicale şi accesul la antibiotice se îmbunătăţesc în viitor, iar dezvoltarea de medicamente vizează bacteriile Gram-negative.
Tendinţe globale
Constatările arată că mai mult de un milion de vieţi au fost pierdute în fiecare an din 1990 până în 2021 ca rezultat direct al RAM.
În 1990, au existat 1,06 milioane de decese cauzate direct de RAM dintr-un număr mai mare de 4,78 milioane de decese asociate.
În 2021, RAM a condus direct la 1,14 milioane de decese şi a fost asociată unui număr mai mare de 4,71 milioane de decese.
Decesele RAM în 2021 au fost mai mici decât în 2019 (1,27 milioane de decese atribuite direct RAM; 4,95 milioane de decese asociate) datorită reducerii poverii infecţiilor respiratorii inferioare non-Covid, probabil cauzate de distanţarea socială şi de alte măsuri de control al bolii în vigoare în timpul pandemiei Covid-19.
Analiza echipei sugerează că acest declin al deceselor cauzate de RAM a fost doar temporar.
De-a lungul celor trei decenii, tendinţele în ceea ce priveşte decesele cauzate de RAM au suferit o schimbare majoră legată de vârstă, cele în rândul copiilor sub cinci ani scăzând cu mai mult de 50% (reducerea cu 59,8% a deceselor cauzate direct de RAM, de la 488.000 la 193.000 de decese; reducerea cu 62,9% a deceselor legate de RAM, de la 2,29 milioane la 840.000 de decese).
Această scădere a coincis cu îmbunătăţiri majore în aplicarea măsurilor de prevenire şi control al infecţiilor - cum ar fi programele de vaccinare - în rândul sugarilor şi copiilor mici. Cu toate acestea, proporţia de decese infecţioase cauzate direct de RAM a crescut cu un procent relativ de 13,6% - până la un total de 7,2% în 2021 - în rândul copiilor sub cinci ani între 1990 şi 2021.
În aceeaşi perioadă, decesele cauzate de RAM în rândul adulţilor cu vârsta de 70 de ani sau mai mult au crescut cu peste 80% (89,7% creştere a deceselor cauzate direct de RAM, 519.000 în 2021; 81,4% creştere a deceselor legate de RAM, 2,16 milioane în 2021), din cauza îmbătrânirii rapide a populaţiei şi a vulnerabilităţii mai mari la infecţii a persoanelor în vârstă.
Decesele cauzate direct de RAM au crescut cel mai mult în cinci regiuni globale, unde decesele anuale au crescut cu mai mult de 10.000 între 1990 şi 2021: Africa subsahariană occidentală, America Latină tropicală, America de Nord cu venituri ridicate, Asia de Sud-Est şi Asia de Sud.
„Scăderea deceselor cauzate de sepsis şi RAM în rândul copiilor mici în ultimele trei decenii este o realizare incredibilă. Cu toate acestea, aceste constatări arată că, în timp ce infecţiile au devenit mai puţin frecvente la copiii mici, acestea au devenit mai greu de tratat atunci când apar. Mai mult, ameninţarea reprezentată de RAM pentru persoanele în vârstă va creşte pe măsură ce populaţia îmbătrâneşte”, a declarat autorul studiului, dr. Kevin Ikuta de la Universitatea California Los Angeles (UCLA) şi profesor afiliat la IHME.
Agenţi patogeni diferiţi
Constatările relevă o rezistenţă din ce în ce mai mare la antimicrobiene extrem de importante, toţi, cu excepţia unuia dintre cei şapte agenţi patogeni cheie clasificaţi de OMS drept cei mai dificil de tratat, conducând la mai multe decese în 2022 comparativ cu 1990.
Decesele cauzate de S. aureus rezistent la meticilină (MRSA) au crescut cel mai mult la nivel global, conducând direct la 130.000 de decese în 2021 - mai mult decât dublu faţă de 5. 200 în 1990.
În rândul bacteriilor Gram-negative - unele dintre cele mai rezistente la medicamentele antimicrobiene - rezistenţa la carbapeneme a crescut mai mult decât orice alt tip de antibiotic, de la 127.000 în 1990 la 216.000 în 2021.
Previziuni sumbre pentru viitor
Autorii estimează că decesele cauzate de RAM vor creşte constant în următoarele decenii pe baza tendinţelor actuale, cu 1,91 milioane de decese anuale cauzate direct de RAM proiectate până în 2050 - o creştere de 67,5% faţă de 1,14 milioane de decese în 2021.
Până la mijlocul secolului, se preconizează că RAM va juca, de asemenea, un rol într-un număr mai mare de 8,22 milioane de decese - o creştere de 74,5% faţă de cele 4,71 milioane de decese asociate în 2021.
În total, între 2025 şi 2050, se estimează că RAM va conduce direct la peste 39 de milioane de decese şi va fi asociată cu un număr mai mare de 169 de milioane de decese.
Decesele în rândul copiilor sub cinci ani vor continua să scadă, reducându-se la jumătate în 2050 faţă de 2022 (scădere de 49,6 %, de la 204.000 la 103.000 de decese), dar acestea vor fi depăşite de creşterile înregistrate în alte grupe de vârstă, în special în rândul persoanelor în vârstă de 70 de ani şi peste (creştere de 146 % până în 2050, de la 512.353 la 1.259.409).
Vor exista diferenţe considerabile la nivel global, cu o creştere de 72% a deceselor în rândul persoanelor de 70 de ani şi peste în ţările cu venituri ridicate, comparativ cu o creştere de 234% în Africa de Nord şi Orientul Mijlociu.
În viitor, decesele cauzate de RAM vor fi mai numeroase în Asia de Sud - care include ţări precum India, Pakistan şi Bangladesh - unde se preconizează un total de 11,8 milioane de decese cauzate direct de RAM între 2025 şi 2050. Decesele cauzate de RAM vor fi, de asemenea, ridicate în alte părţi ale Asiei de Sud şi de Est şi în Africa Subsahariană.
Modelarea de către echipă a scenariilor viitoare alternative arată că îmbunătăţirea îngrijirii generale a infecţiilor şi a accesului la antibiotice ar putea preveni 92 de milioane de decese între 2025 şi 2050. Cele mai mari beneficii ar fi în Asia de Sud, Africa Subsahariană şi părţi din Asia de Sud-Est, Asia de Est şi Oceania, cu 31,7 milioane, 25,2 milioane şi, respectiv, 18,7 milioane de decese evitate.
În scenariul în care au fost dezvoltate noi antibiotice care vizează bacteriile Gram-negative, estimările indică faptul că 11,08 milioane de decese atribuite RAM ar putea fi evitate la nivel mondial în aceeaşi perioadă.
„S-au înregistrat progrese reale în combaterea RAM, în special în rândul copiilor mici, dar constatările noastre indică faptul că trebuie făcute mai multe pentru a proteja oamenii de această ameninţare la adresa sănătăţii globale în creştere. Până în 2050, infecţiile rezistente ar putea fi implicate în aproximativ 8 milioane de decese în fiecare an, fie ca o cauză directă a decesului, fie ca un factor care contribuie”, a indicat autorul studiului, dr. Stein Emil Vollset de la Institutul Norvegian de Sănătate Publică şi profesor afiliat la IHME.
„Pentru a preveni ca acest lucru să devină o realitate, avem nevoie urgentă de noi strategii pentru a reduce riscul de infecţii severe prin vaccinuri, medicamente noi, asistenţă medicală îmbunătăţită, acces mai bun la antibioticele existente şi îndrumări privind modul cel mai eficient de utilizare a acestora”, a subliniat el.
Autorii recunosc unele limitări ale studiului, respectiv, lipsa datelor pentru unele ţări cu venituri mici sau medii mici (LMIC) evidenţiază necesitatea îmbunătăţirii colectării datelor - care necesită investiţii în infrastructură - pentru a consolida estimările pentru aceste ţări şi a îmbunătăţi acurateţea prognozelor viitoare privind RAM.
Unele dintre cele 520 de milioane de înregistrări individuale utilizate pentru producerea estimărilor pot conţine erori sau distorsiuni. Există, de asemenea, o raportare limitată a datelor privind RAM înainte de 2000, ceea ce poate afecta soliditatea estimărilor istorice din anii 1990.
„Modelul a evaluat cu succes tendinţele în schimbare ale mortalităţii legate de RAM de-a lungul timpului şi locaţiei, care este necesară pentru a înţelege modul în care se dezvoltă povara RAM şi pentru a furniza dovezi pentru acţiunea tuturor părţilor interesate pentru a lua decizii informate cu privire la intervenţii”, a comentat profesorul Samuel Kariuki, de la Institutul de Cercetare Medicală din Kenya, care nu a fost implicat în studiu.
Profesorul Kariuki concluzionează: „Aceste date ar trebui să stimuleze investiţiile şi acţiunile direcţionate către abordarea provocării în creştere a RAM în toate regiunile”.
Analiza a fost publicată luni, în revista The Lancet.
