Un studiu condus de Universitatea Riverside, din California, a identificat fundamentele biologice ale unei tulburări de reproducere cauzate de mutaţia unei gene. Această mutaţie genetică provoacă, de asemenea, sindromul X fragil (Sindromul Martin-Bell), una dintre principalele cauze genetice ale deficienţei intelectuale şi ale autismului.
Cercetătorii au descoperit că mutaţiile genei FMR1, localizată pe cromozomul X, care determinăs sindromul X-fragil, contribuie la insuficienţa ovariană prematură (IOP), din cauza unor modificări la nivelul neuronilor care reglează reproducerea în creier şi ovare.
Mutaţia a fost asociată cu infertilitatea timpurie, din cauza unui risc de 25 de ori mai mare de IOP, dar motivele nu au rămas neclare până acum.
IOP este cea mai severă formă de îmbătrânire ovariană prematură, care afectează aproximativ 10% dintre femei şi se caracterizează printr-o epuizare timpurie a foliculilor ovarieni şi o menopauză precoce.
În condiţiile în care femeile amână reproducerea, cresc şansele de infertilitate, inclusiv din cauza mutaţiei genei FMR1.
„În ultimele două sau trei decenii, vârsta mediană a mamelor aflate pentru prima dată în SUA şi în Europa a crescut constant", a declarat Djurdjica Coss, profesor de ştiinţe biomedicale la facultatea de medicină a UCR, care a condus echipa de cercetare.
În plus, spun specialiştii, menopauza prematură provoacă nu numai infertilitate timpurie, ci şi un risc crescut de boli cardiovasculare şi osteoporoză.
„Este important, prin urmare, să înţelegem motivele care stau la baza acestor tulburări de reproducere şi, în cele din urmă, să găsim tratamente".
Potrivit autorilor, cercetarea poate ajuta la o mai bună consiliere a femeilor cu risc cu privire la momentul în care să aibă un copil şi la modul în care să-şi monitorizeze rezultatele în materie de sănătate.
Potrivit Centrelor pentru controlul şi prevenirea bolilor (CDC), din Statele Unite, 19% dintre cuplurile heterosexuale din SUA se confruntă cu infertilitate şi au nevoie de tehnologie de reproducere asistată, care poate fi prea costisitoare pentru multe cupluri.
Pfrof. Coss a explicat că studiile anterioare referitoare la tulburările de reproducere mediate de gena FMR1 le-au analizat exclusiv dintr-o perspectivă endocrină, ceea ce înseamnă că au studiat modificările nivelurilor hormonale şi modul în care funcţionează celulele endocrine din ovarele care le produc.
„Noi am adoptat o abordare diferită", a spus prof. Coss.
„Întrucât gena FMR1 este foarte abundentă în neuroni, am postulat că cei care reglează reproducerea sunt afectaţi de mutaţia FMR1, care, la rândul ei, provoacă creşteri ale nivelului de hormoni. Într-adevăr, am constatat o stimulare mai mare a neuronilor din hipotalamus care reglează reproducerea, precum şi mai mulţi neuroni din ovare care contribuie la sinteza hormonilor ovarieni", a comentat ea.
Pentru a realiza cercetarea, prof. Coss şi echipa sa au folosit şoareci transgenici cărora le lipseşte gena FMR1 pentru a imita afecţiunea persoanelor cu o mutaţie în această genă. Ei au determinat mai întâi că acest model de şoarece imită ceea ce se observă la femeile cu o mutaţie FMR1. Apoi au comparat neuronii care reglează reproducerea în ovare şi în creier între aceşti şoareci şi omologii lor normali.
Cercetătorii au constatat că modificările funcţiei acestor neuroni au dus la o secreţie mai rapidă de hormoni la şoarecii femele transgenice tinere care, ulterior, au încetat să se reproducă mai devreme.
În continuare, au îndepărtat ovarele acestor şoareci pentru a determina efectul mutaţiei FMR1 doar asupra neuronilor din creier.
Asta a permis cercetătorilor să determine dacă aceşti neuroni din creier, numiţi neuroni ai hormonului de eliberare a gonadotropinei, prezintă modificări ale conectivităţii care afectează modul în care funcţionează.
„Numărul crescut de sinapse îi determină să fie mai rapizi şi să aibă mai multe impulsuri de secreţie hormonală", a declarat prof. Coss.
Echipa de cercetare a determinat, de asemenea, că neuronii care „inervează" ovarele - care alimentează ovarele cu nervi - erau mai abundenţi la şoarecii transgenici decât la omologii lor normali.
„Credem că aceste creşteri pe care le observăm la nivelul hormonilor ovarieni se datorează creşterii inervaţiei ovariene mai degrabă decât creşterii celulelor producătoare de hormoni", a explicat prof. Coss.
În opinia sa, perspectiva endocrină susţine această din urmă variantă.
În continuare, prof. Coss şi echipa sa intenţionează să investigheze dacă efectele mutaţiei genei FMR1 pot fi atenuate prin inhibarea parţială a neuronilor din ovare.
„Anticipăm că acest lucru ar putea normaliza nivelurile hormonale ovariene, permiţând, eventual, o durată de viaţă reproductivă normală", a menţionat prof. Coss.
Cercetarea a fost publicată în revista Frontiers in Endocrinology.
