Oamenii de ştiinţă au descoperit motivul pentru care tratamentul ţintit pentru cancerul pulmonar fără celule mici nu funcţionează la unii pacienţi, în special la cei care nu au fumat niciodată.
În Marea Britanie, cancerul pulmonar este al treilea cel mai frecvent tip de cancer şi principala cauză de deces prin cancer.
Aproximativ 85% dintre pacienţii cu cancer pulmonar au cancer pulmonar fără celule mici (NSCLC), iar acesta este cel mai frecvent întâlnit la pacienţii care nu au fumat niciodată.
Considerat cancerul pulmonar al „nefumătorului" acesta este a cincea cea mai frecventă cauză de deces prin cancer în lume.
Un studiu publicat joi în revista Nature Communications, realizat de cercetători de la UCL, Institutul Francis Crick şi AstraZeneca, arată că celulele canceroase pulmonare cu două mutaţii genetice specifice sunt mai susceptibile de a-şi dubla genomul, ceea ce le ajută să supravieţuiască la tratament şi să dezvolte rezistenţă la acesta.
Cea mai frecventă mutaţie genetică întâlnită în NSCLC este în gena receptorului factorului de creştere epidermică (EGFR), care permite celulelor canceroase să crească mai repede.
Ratele de supravieţuire variază în funcţie de cât de avansat este cancerul, doar aproximativ o treime dintre pacienţii cu NSCLC în stadiul IV şi o mutaţie EGFR supravieţuind până la trei ani.
Tratamentele pentru cancerul pulmonar care vizează această mutaţie, cunoscute sub numele de inhibitori EGFR, sunt disponibile de peste 15 ani.
Cu toate acestea, în timp ce la unii pacienţi tumorile canceroase se micşorează cu ajutorul inhibitorilor EGFR, alţi pacienţi, în special cei cu o mutaţie suplimentară în gena p53 (care joacă un rol în suprimarea tumorilor), nu răspund şi au rate de supravieţuire mult mai scăzute.
Oamenii de ştiinţă şi clinicienii nu au reuşit până acum să explice de ce se întâmplă acest lucru.
Pentru a găsi răspunsul, cercetătorii au reanalizat datele din testele celui mai nou inhibitor EGFR, osimertinib, dezvoltat de AstraZeneca.
Ei au analizat scanările iniţiale şi primele scanări de urmărire efectuate după câteva luni de tratament pentru pacienţii cu mutaţii EGFR exclusiv sau cu mutaţii EGFR şi p53.
Echipa a comparat fiecare tumoră de pe scanări, existente în număr mult mai mare decât cele măsurate în cadrul studiului iniţial.
Ei au constatat că, în cazul pacienţilor care prezentau doar mutaţii EGFR, toate tumorile s-au micşorat ca răspuns la tratament.
Însă, în cazul pacienţilor cu ambele mutaţii, în timp ce unele tumori s-au micşorat, altele au crescut, ceea ce demonstrează o rezistenţă rapidă la medicamente.
Acest model de răspuns, când unele, dar nu toate zonele unui cancer se micşorează ca răspuns la un tratament medicamentos la un pacient individual, este cunoscut sub numele de „răspuns mixt" şi reprezintă o provocare pentru oncologii care se ocupă de pacienţii cu cancer.
Pentru a investiga de ce unele tumori de la aceşti pacienţi ar putea fi mai predispuse la rezistenţă la medicamente, echipa a studiat apoi un model de şoarece cu mutaţie EGFR şi p53.
Ei au descoperit că, în cadrul tumorilor rezistente la aceşti şoareci, mult mai multe celule canceroase îşi dublaseră genomul, oferindu-le copii suplimentare tuturor cromozomilor.
Cercetătorii au tratat apoi celulele canceroase pulmonare în laborator, unele cu o singură mutaţie EGFR şi altele cu ambele mutaţii, cu un inhibitor EGFR.
Ei au constatat că, în termen de cinci săptămâni de la expunerea la medicament, un procent semnificativ mai mare de celule cu dublă mutaţie şi genom dublu se înmulţiseră în noi celule rezistente la medicament.
„Am găsit un răspuns pozitiv la această întrebare. Am arătat de ce faptul de a avea o mutaţie p53 este asociat cu o supravieţuire mai proastă la pacienţii cu cancer pulmonar nefumători, care este combinaţia dintre mutaţiile EGFR şi p53 care permite dublarea genomului. Acest lucru creşte riscul de dezvoltare a celulelor rezistente la medicamente prin instabilitate cromozomială", a declarat într-un comunicat profesorul Charles Swanton, de la Institutul de Cancer UCL şi Institutul Francis Crick.
Pacienţii cu cancer pulmonar fără celule mici sunt deja testaţi pentru mutaţiile EGFR şi p53, dar în prezent nu există un test standard pentru a detecta prezenţa dublării întregului genom.
Cercetătorii caută deja să dezvolte un test de diagnosticare pentru uz clinic.
„Odată ce vom putea identifica pacienţii cu mutaţii EGFR şi p53 ale căror tumori prezintă dublarea genomului întreg, vom putea trata aceşti pacienţi într-un mod mai selectiv", a precizat dr. Crispin Hiley, de la Institutul de Cancer al UCL şi oncolog clinician consultant la UCLH.
Asta ar putea însemna o urmărire mai intensă, radioterapie sau ablaţie timpurie pentru a viza tumorile rezistente sau utilizarea timpurie a combinaţiilor de inhibitori EGFR, cum ar fi osimertinib, cu alte medicamente, inclusiv chimioterapia.
