Nu reuşiţi să vă menţineţi greutatea? S-a constatat că celulele grase păstrează o „memorie” de lungă durată a obezităţii, ceea ce face dificilă menţinerea rezultatelor pierderii în greutate.
Pentru mulţi, pierderea în greutate poate fi o călătorie dificilă, majoritatea persoanelor care pierd mult în greutate recâştigând-o în cele din urmă. Cunoscut sub numele de efectul „yo-yo”, mai multe teorii au încercat să explice de ce este greu să păstrezi greutatea, inclusiv una care sugerează că o scădere a ratei metabolice din cauza aportului scăzut de calorii ar putea fi la originea acestui fenomen.
Un nou studiu realizat de cercetătorii de la ETH Zurich din Elveţia oferă o explicaţie moleculară pentru acest fenomen.
Efectul yo-yo reprezintă un fenomen de ciclicitate care se referă la pierderea ponderală şi câştigul relativ rapid al kilogramelor pierdute în urma anumitor diete de slăbit sau schimbări ale stilului de viaţă cotidian. Acum, cercetătorii au descoperit că celulele grase stochează amintiri legate de obezitate în nucleul lor celular. Aceste amintiri rămân chiar şi după un program de pierdere în greutate, ceea ce face mai probabil ca cineva să se îngraşe din nou.
Cercetătorii de la ETH Zurich au demonstrat acest lucru la şoareci şi au găsit dovezi că mecanisme similare sunt prezente şi la oameni.
Oricine a încercat vreodată să scape de câteva kilograme în plus recunoaşte frustrarea: greutatea scade iniţial, doar pentru a reveni în câteva săptămâni - apare efectul yo-yo. Laboratorul ETH Zurich a reuşit acum să demonstreze că totul se datorează epigeneticii.
Publicat luni, în revista Nature, studiul a constatat că celulele grase ale organismului păstrează o „memorie” a obezităţii chiar şi după pierderea în greutate, datorită efectelor de lungă durată ale epigeneticii, care se referă la schimbările în modul în care funcţionează genele în funcţie de stilul de viaţă şi de mediu.
Atunci când o persoană este supraponderală, celulele adipoase pot dezvolta markeri epigenetici care rămân chiar dacă aceasta pierde ulterior în greutate.
Ca urmare, funcţionarea normală a celulelor adipoase este afectată, iar modul lor de stocare a grăsimilor şi de răspuns la schimbările alimentare rămâne neschimbat faţă de perioada în care persoana era obeză.
Epigenetica este acea parte a geneticii care se bazează nu pe secvenţa blocurilor genetice, ci pe markerii chimici mici, dar caracteristici ai acestor blocuri. Secvenţa de elemente de bază a evoluat de-a lungul unei perioade lungi de timp; cu toţii le moştenim de la părinţii noştri.
Markerii epigenetici, pe de altă parte, sunt mai dinamici: factorii de mediu, obiceiurile noastre alimentare şi starea corpului nostru - cum ar fi obezitatea - îi pot modifica pe parcursul vieţii. Dar aceştia pot rămâne stabili timp de mulţi ani, uneori zeci de ani, iar în acest timp, joacă un rol-cheie în determinarea genelor care sunt active în celulele noastre şi care nu.
„Epigenetica spune unei celule ce fel de celulă este şi ce ar trebui să facă”, explică Laura Hinte, doctorandă în laboratorul condus de Ferdinand von Meyenn, profesor de nutriţie şi epigenetică metabolică.
O memorie epigenetică a obezităţii
Pentru a ajunge la aceste concluzii, cercetătorii au studiat mostre de ţesut adipos de la persoane care au suferit intervenţii chirurgicale de pierdere în greutate, cum ar fi bypass gastric sau reducerea stomacului.
Ei au constatat că celulele adipoase ale participanţilor se comportau în mod similar cu atunci când erau supraponderali, chiar şi după doi ani de la operaţie.
Cercetătorii au efectuat, de asemenea, un experiment pe şoareci, în cadrul căruia le-au analizat celulele adipoase înainte şi după pierderea în greutate.
Mai întâi au făcut şoarecii obezi hrănindu-i cu o dietă bogată în grăsimi şi au trecut la o dietă standard pentru a induce pierderea în greutate.
Evitaţi să fiţi supraponderali
Cercetătorii de la ETH Zurichau căutat cauzele moleculare ale efectului yo-yo la şoareci. Aceştia au analizat celulele adipoase de la şoarecii supraponderali şi de la cei care şi-au pierdut excesul de greutate prin dietă. Investigaţiile lor au arătat că obezitatea duce la modificări epigenetice caracteristice în nucleul celulelor grase. Ceea ce este special în legătură cu aceste modificări este că ele rămân chiar şi după o dietă de slăbit.
„Celulele adipoase îşi amintesc starea de supraponderalitate şi pot reveni la această stare mai uşor”, spune von Meyenn.
Oamenii de ştiinţă au reuşit să demonstreze că şoarecii cu aceşti markeri epigenetici şi-au recăpătat greutatea mai repede atunci când au avut din nou acces la o dietă bogată în grăsimi.
„Asta înseamnă că am găsit o bază moleculară pentru efectul yo-yo”.
Cercetătorii au descoperit că obezitatea şoarecilor a cauzat modificări specifice ale celulelor lor adipoase care au continuat chiar şi după pierderea în greutate, acţionând ca o „memorie” a stării obeze anterioare.
Şoarecii cu aceste modificări s-au îngrăşat mai repede atunci când au fost reintroduşi într-o dietă bogată în grăsimi şi le-a fost mai uşor să devină obezi din nou.
Deşi cercetătorii nu au analizat cât timp durează această memorie celulară, ei spun că aceste celule grase sunt unele „longevive” care supravieţuiesc „timp de zece ani înainte ca organismul nostru să le înlocuiască cu celule noi”.
„Tocmai din cauza acestui efect de memorie este atât de important să evităm să fim supraponderali în primul rând. Deoarece acesta este cel mai simplu mod de a combate fenomenul yo-yo”, a declarat Ferdinand von Meyenn, coautor al studiului şi profesor de nutriţie şi epigenetică metabolică la ETH Zurich, într-un comunicat.
Prevenţia este cheia
Un lucru pe care cercetătorii nu l-au investigat este cât timp celulele grase îşi pot aminti de obezitate. „Celulele grase sunt celule cu durată lungă de viaţă. În medie, ele trăiesc timp de zece ani înainte ca organismul nostru să le înlocuiască cu celule noi”, spune Hinte.
În prezent, nu este posibil să se schimbe marcajele epigenetice relevante din nucleul celulei cu medicamente şi să se şteargă astfel memoria epigenetică.
„Poate că vom putea face asta în viitor”, spune Hinte. „Dar, pentru moment, trebuie să trăim cu acest efect de memorie”.
Von Meyenn spune că „tocmai din cauza acestui efect de memorie este atât de important să evităm să fim supraponderali în primul rând. Pentru că acesta este cel mai simplu mod de a combate fenomenul yo-yo”.
Cercetătorii adresează acest mesaj în primul rând copiilor şi tinerilor şi părinţilor acestora.
Prin cercetările lor, echipa ETH au demonstrat pentru prima dată că celulele grase posedă o memorie epigenetică a obezităţii.
Cu toate acestea, ei nu presupun că celulele grase sunt singurele celule cu o astfel de memorie.
„Alte celule ale corpului ar putea juca, de asemenea, un rol în efectul yo-yo”, spune von Meyenn.
Este foarte posibil ca şi celulele din creier, vasele de sânge sau alte organe să îşi amintească de obezitate şi să contribuie la acest efect. Cercetătorii îşi propun în continuare să afle dacă este chiar aşa.
