Epidemiile cauzate de boala gură-mână-picior (HFMD), o infecţie contagioasă frecventă, cauzată de un grup de enterovirusuri, provoacă febră şi erupţii cutanate la copiii mici, şi apar de obicei în lunile de vară. În mod similar, cazurile istorice de poliomielită au fost observate în lunile de vară în Statele Unite. Ambele boli sunt cauzate de specii diferite de enterovirusuri, un gen mare de virusuri ARN. Cu toate acestea, factorii determinanţi ai tiparelor sezoniere ale acestor boli au rămas oarecum neclari.
Potrivit unui studiu recent realizat de cercetători de la Universităţile Brown, Princeton şi Johns Hopkins, publicat la 31 iulie în revista Nature Communications, un set comun de factori determinanţi poate explica momentul apariţiei epidemiilor de HFMD şi poliomielită.
Mai mult, aceste focare din timpul verii ar putea sugera implicaţii legate de schimbările climatice.
„Constatăm, chiar şi după controlul altor factori, că temperatura pare să crească transmiterea enterovirusurilor", a declarat primul autor prof. Rachel Baker, de la catedra Climatul şi Sănătatea a universităţii Brown.
„În mod crucial, observăm un efect de dimensiuni similare pentru poliomielita tradiţională şi serotipurile enterovirusurilor mai recente care provoacă HFMD", a precizat ea.
„Focarele de enterovirus prezintă modele clare în spaţiu", a remarcat coautorul Saki Takahashi, profesor asistent de epidemiologie la Johns Hopkins, care a studiat anterior dinamica focarelor de enterovirusuri atât în China, cât şi în Japonia.
„La latitudini mai mari observăm focare mari de HFMD la fiecare doi sau trei ani, dar mai aproape de tropice observăm focare de două ori pe an - rezultatele noastre sunt capabile să surprindă aceste modele la scară largă", a explicat cercetătorul.
Autorii studiului au utilizat un model epidemiologic pentru a arăta că temperatura şi factorii demografici, în special calendarul semestrelor şcolare, pot explica cele două focare de HFMD pe an din sudul Chinei.
În locaţiile mai nordice, efectul temperaturii domină, iar efectul şcolar dispare.
„Ceea ce contează cu adevărat este intervalul sezonier al climei, şi anume temperatura maximă şi cea minimă", a declarat coautorul Wenchang Yang, cercetător asociat în geostiinţe la Princeton.
„Acest lucru ar putea avea implicaţii pentru modul în care ne gândim la efectele viitoare", a adăugat el.
Autorii au folosit abordarea pentru a lua în considerare implicaţiile schimbărilor climatice pentru focarele de enterovirusuri, folosind rezultatele din 14 modele climatice diferite.
„O constatare cheie este impactul variabilităţii", a declarat coautorul Gabriel Vecchi, profesor de geostiinţe şi director al Institutului de Mediu de la Princeton.
Impactul variabilităţii climatice asupra dinamicii bolilor este subexplorat, iar acest studiu reprezintă un progres clar în explorarea necesară a acestui subiect, spun cercetătorii.
Autorii au constatat că schimbările climatice ar putea creşte dimensiunea de vârf a focarelor de enterovirus cu până la 40%, dar efectele variază în funcţie de locaţie şi de modelul climatic.
Îmbunătăţirea supravegherii circulaţiei enterovirusurilor ar putea ajuta la urmărirea acestor posibile efecte.
Studiile serologice sunt vitale pentru urmărirea susceptibilităţii la enterovirusuri şi alţi agenţi patogeni, concluzionează autorii.
