Incidenţa astmului la copii a început să scadă în multe comunităţi din sudul Californiei, iar un nou studiu a sugerat că motivul ar putea fi parţial calitatea îmbunătăţită a aerului.
Poluarea aerului a fost legată de mult timp de o varietate de probleme respiratorii şi de un risc crescut de exacerbări severe de astm. Dar cercetările de până acum nu au oferit o imagine clară a modului prin care reducerea nivelurilor de chimicale toxice din aer ar putea ajuta oprirea dezvoltării astmului.
Pentru actualul studiu, cercetătorii au urmărit 4.140 de copii fără astm timp de opt ani, începând în 1993 când copiii erau în clasa a patra şi aveau vârsta de 9-10 ani. Studiul a durat 20 de ani şi a inclus trei grupuri de copii ce trăiau în nouă comunităţi din sudul Californiei cu o calitate a aerului istoric slabă.
Nivelurile regionale ale poluării aerului au scăzut în general în timpul perioadei de studiu, cu reduceri ale dioxidului de nitrogen, ozonului şi a particulelor fine în suspensie, au raportat cercetătorii.
De asemenea, ratele astmului au scăzut. În timp ce 2,7 noi cazuri de astm au fost diagnosticate anual la 100 de copii în primul grup (1993-2001), la ultimul grup (2006-2014), numărul a scăzut la 1,8 cazuri anual la 100 de copii.
”Expunerea la aer poluat este un factor de risc cunoscut pentru exacerbarea astmului preexistent. Ceea ce diferenţiază studiului nostru este că noi nu ne uităm la exacerbarea astmului preexistent, ci la contribuţia expunerii aerului poluat la dezvoltarea noilor cazuri de astm la copii. Am descoperit că reducerile poluării aerului, în mod specific ale dioxidului de nitrogen, au fost legate de reducerea ratelor astmului nou stabilit la copii”, a spus autoarea principală al studiului Erika Garcia de la Şcoala Medicină Keck a Universităţii Californiei de Sud din Los Angeles, citată de Reuters.
Poluanţii din studiu au fost de mult timp asociaţi cu noxele din Los Angeles şi din multe alte comunităţi înconjurătoare din California de Sud.
Cercetătorii au examinat concentraţiile ozonului, o formă instabilă de oxigen produsă atunci când variate tipuri de poluări industriale şi din trafic reacţionează cu lumina solară; dioxidul de nitrogen, un biprodus al combustiei carburanţilor: PM 2,5, o combinaţie de particule solide şi picături mai mici de 2,5 micrometri în diametru ce includ praful, fumul şi mizeria şi PM10, particule şi picături cu diametrul de până la 10 micrometri.
Reducerile nivelurilor de poluanţi au variat printre comunităţi în timpul celor 20 de ani. Dar cel puţin jumătate au avut reduceri de 4,3 părţi la miliard (ppb) în concentraţiile medii anuale ale dioxidului de nitrogen, cât şi reduceri de 8,9 ppb pentru ozon, 8,1 micrograme PM2,5 pe metru cub de aer (ug/m3) şi 4ug/m3 pentru PM10.
Cartierele în care nivelurile poluării au fost cele mai ridicate în 1993 au experimentat cele mai mari reduceri, a raportat echipa de studiu.
