Îngrijorările tot mai mari cu privire la efectele potenţial dăunătoare pe termen lung ale ooforectomiei (ovariectomie) bilaterale premenopauză (OBP) au determinat o scădere a numărului de femei care aleg să îndepărteze în mod proactiv ambele ovare ca măsură de precauţie pentru a se proteja împotriva cancerului ovarian. Un nou studiu a identificat afecţiuni medicale cronice specifice, cum ar fi astmul şi artrita, asociate cu acestă procedură.
Un nou studiu sugerează că ovariectomia bilaterală premenopauzală, cu sau fără histerectomie, poate cauza mai multe afecţiuni medicale cronice şi declinul funcţiei fizice la sfârşitul vârstei mijlocii.
Rezultatele studiului au fost publicate marţi, online, cu titlul „Efectele pe termen lung ale ooforectomiei bilaterale premenopauzale cu sau fără histerectomie asupra îmbătrânirii fizice şi afecţiunilor medicale cronice", în Menopause, revista Societăţii americane pentru menopauză (The Menopause Society).
Histerectomia este a doua cea mai frecventă operaţie chirurgicală efectuată la femei, după naşterea prin cezariană.
Se estimează că 23% dintre femeile cu vârste cuprinse între 40 şi 44 de ani şi 45% dintre femeile cu vârste cuprinse între 45 şi 59 de ani au fost supuse OBP în momentul histerectomiei pentru prevenirea cancerului ovarian ulterior.
Multe dintre aceste femei au fost considerate ca având un risc mediu de cancer ovarian.
Studiile recente privind potenţialele efecte negative ale OBP sugerează că riscurile suplimentare pot să nu compenseze întotdeauna potenţialele beneficii, în special în cazul femeilor cu un risc iniţial mediu pentru cancer ovarian.
Ca urmare, ratele de OBP au început să scadă, în anumite zone geografice.
În plus faţă de funcţia lor reproductivă, ovarele afectează, de asemenea, mai multe organe şi sisteme din întregul corp.
Deoarece secretă hormoni atât înainte, cât şi după menopauză, îndepărtarea ovarelor poate provoca o perturbare endocrină la nivelul mai multor ţesuturi şi organe, inclusiv creierul, muşchii, oasele, vasele de sânge, inima şi tractul gastrointestinal.
Unele cercetări anterioare au sugerat, de asemenea, că ar putea exista o asociere cu bolile cardiovasculare, tulburările cognitive sau demenţa.
Cele mai multe dintre aceste studii au observat că riscul a fost mai mare în cazul femeilor care au fost supuse OBP înainte de vârsta de 46 de ani.
Totuşi, aceste studii anterioare s-au bazat pe colectarea pasivă a rezultatelor, în principal prin abstractizarea fişelor medicale.
În acest nou studiu, care a implicat mai mult de 500 de femei, dintre care puţin peste jumătate au suferit OBP, evaluările în persoană au fost finalizate, în medie, la 22 de ani după OBP.
În comparaţie cu femeile care nu au avut OBP, cele care au suferit procedura la o vârstă mai mică de 46 de ani au prezentat un risc crescut de artrită, astm, apnee obstructivă în somn şi fracturi osoase. De asemenea, acestea au parcurs o distanţă mai scurtă în timpul unei plimbări de 6 minute.
Femeile cu antecedente de OBP între 46 şi 49 de ani au avut un risc crescut de artrită şi apnee obstructivă în somn.
Nu au fost identificate diferenţe semnificative în ceea ce priveşte starea cognitivă între cele două grupuri de femei.
Cercetătorii recomandă efectuarea de studii longitudinale cu urmărire extinsă pentru a evalua dacă apar diferenţe suplimentare în ceea ce priveşte funcţia cognitivă şi fizică la vârste mai înaintate.
„Aceste rezultate evidenţiază potenţialele efecte negative pe termen lung ale ovariectomiei bilaterale premenopauză şi sunt importante pentru ca femeile cu risc mediu de cancer ovarian să le ia în considerare atunci când cântăresc riscurile şi beneficiile unei astfel de proceduri cu sau fără histerectomie înainte de menopauză", spune dr. Stephanie Faubion, director medical al Societăţii americane pentru menopauză.
