Un analog de insulină bazală, care se administrează prin injecţie o dată pe săptămână pentru tratarea diabetului zaharat de tip 1, are potenţialul de a fi la fel de eficientă în gestionarea acestei afecţiuni ca şi injecţiile zilnice, potrivit unei cercetări efectuate în Marea Britanie.
Rezultatele unui studiu clinic de fază 3, care a durat un an, ar putea revoluţiona viitorul îngrijirii diabetului şi ar putea ajuta milioane de persoane să îşi gestioneze mai bine afecţiunea.
În cadrul acestui studiu de pionierat, oamenii de ştiinţă din 12 ţări, din 99 de centre medicale, conduşi de profesorul David Russell-Jones de la Universitatea Surrey, din Regatul Unit, au testat eficacitatea şi siguranţa unei injecţii bazale săptămânale de icodec (un tip de insulină de lungă durată) şi au comparat-o cu o injecţie bazală zilnică de insulină degludec la adulţii cu diabet de tip 1. În ambele grupuri s-a folosit insulină cu acţiune scurtă pentru a acoperi mesele.
Rezultatele studiului au fost publicate recent în revista The Lancet.
„Mulţi oameni consideră că gestionarea unei afecţiuni pe termen lung, cum este diabetul, este foarte dificilă şi raportează că nu îşi administrează injecţiile vitale de insulină", a declarat într-un comunicat al universităţii, David Russell-Jones, profesor de diabetologie şi endocrinologie la Universitatea din Surrey.
Omiterea injecţiilor poate afecta controlul glicemiei, iar lipsa de consecvenţă a tratamentului a fost legată de creşterea ratelor de cetoacidoză diabetică, o complicaţie gravă a afecţiunii care poate pune în pericol viaţa.
Reducerea frecvenţei injecţiilor de insulină ar putea diminua povara tratamentului pentru unele persoane cu această afecţiune şi ar putea îmbunătăţi controlul glicemic al acestora.
Diabetul zaharat de tip 1 apare atunci când organismul nu poate produce suficient de mult din hormonul insulină, ceea ce face ca nivelul de glucoză (zahăr) din sânge să devină prea ridicat, şi duce creşterea riscului de apariţie a bolilor de inimă, de ochi şi de rinichi.
Pentru a afla mai multe despre eficacitatea acestui analog de insulină, oamenii de ştiinţă au recrutat 582 de participanţi cu diabet zaharat de tip 1.
Participanţii au fost împărţiţi în două grupuri; primul grup a primit o dată pe săptămână injecţii cu icodec (700 U/ml), iar al doilea a primit zilnic injecţii cu degludec (100 U/ml), ambele în combinaţie cu aspart, o insulină cu acţiune scurtă, în timpul meselor.
După 26 de săptămâni, oamenii de ştiinţă au identificat că nivelul HbA1C (o proteină din celulele roşii din sânge de care este ataşată glucoza şi care reprezintă markerul universal pentru controlul general al diabetului) la cei care au luat icodec scăzuse de la o medie de 7,59% la momentul iniţial la o medie estimată de 7,15%, iar în cazul degludec, media a scăzut de la 7,63% la 7,10%.
Diferenţa de tratament estimată între acestea fiind de 0,05%, confirmând faptul că icodec nu este inferior faţă de degludec, dar cu o frecvenţă de injectare semnificativ mai redusă pe care pacienţii trebuie să o gestioneze.
Oamenii de ştiinţă au identificat, de asemenea, rate mai mari de episoade de hipoglicemie (niveluri anormal de scăzute de glucoză în sânge) în grupul icodec comparativ cu degludec.
În ciuda nivelurilor mai ridicate din grupul icodec, oamenii de ştiinţă au observat că incidenţele au fost scăzute în ambele grupuri, majoritatea episoadelor necesitând doar administrarea orală de carbohidraţi.
Pentru icodec, timpul sub 3,0 mmol/L a fost la pragul ţintelor recomandate la nivel internaţional în timpul săptămânilor 22-26 şi sub ţintele recomandate în timpul săptămânilor 48-52.
„Am constatat că injecţiile cu icodec o dată pe săptămână nu au arătat inferioritate faţă de injecţiile cu degludec o dată pe zi în ceea ce priveşte reducerea HbA1C după 26 de săptămâni", a precizat profesorul Russell-Jones.
Deşi există o rată uşor mai mare de hipoglicemie în acest regim, s-a constatat că aceasta poate fi uşor de gestionat, a specificat el.
„Am concluzionat că această nouă insulină poate avea un rol în reducerea poverii injecţiilor bazale zilnice pentru pacienţii care gestionează diabetul zaharat de tip 1".
Constatările sunt foarte promiţătoare, dar autorii avertizează că sunt necesare analize suplimentare ale datelor de monitorizare continuă a glicemiei şi mai multe studii în lumea reală.
