Oamenii de ştiinţă americani au descoperit un factor cheie al inflamaţiei cronice care accelerează îmbătrânirea, o descoperire care ar putea duce la o viaţă mai lungă şi mai sănătoasă şi la posibila prevenire a afecţiunilor legate de vârstă, cum ar fi bolile cardiace mortale şi tulburările cerebrale devastatoare.
Cercetătorii au descoperit că inflamaţia dăunătoare este determinată de semnalizarea necorespunzătoare a calciului în mitocondriile anumitor celule imunitare.
Mitocondriile sunt generatoarele de energie în toate celulele şi se bazează foarte mult pe semnalizarea calciului - procesul prin care concentraţii citoplasmatice scăzute sunt crescute în mod deliberat pentru a activa evenimente specifice, necesare celulei.
Cercetători de la facultatea de medicină a universităţii din Virginia (UVA Health) au descoperit că, pe măsură ce îmbătrânim, mitocondriile din anumite celulele imunitare, respectiv din macrofage, îşi pierd capacitatea de a prelua şi de a utiliza calciul.
Acest lucru duce la inflamaţia cronică responsabilă de multe dintre afecţiunile care afectează organismul uman la bătrâneţe.
Cercetătorii cred că sporirea absorbţiei de calciu de către mitocondriile macrofagelor ar putea preveni inflamaţia şi efectele sale teribile.
Întrucât macrofagele sunt prezente în toate organele corpului, inclusiv în creier, ţintirea lor cu medicamente adecvate ar putea ajuta la încetinirea bolilor neurodegenerative asociate cu vârsta, cred autorii cercetării.
„Cred că am făcut o descoperire cheie în înţelegerea fundamentelor moleculare ale inflamaţiei asociate cu vârsta", a declarat Bimal N. Desai, de la departamentul de farmacologie şi Centrul de imunologie al UVA, care a condus cercetările.
Acesta a menţionat că descoperirea oferă potenţiale strategii de tratament pentru a opri cascadele inflamatorii care se află în centrul multor boli cardiometabolice şi neurodegenerative.
Descoperirile au fost publicate în revista Nature Aging.
Macrofagele sunt acele celule albe din sânge care au roluri cheie în apărarea sistemului imunitar şi în menţinerea sănătăţii organismului.
Ele înghit celulele moarte sau muribunde, permiţând eliminarea resturilor celulare, şi patrulează organismul în căutarea agenţilor patogeni şi a altor invadatori străini.
În acest din urmă rol, ele acţionează ca santinele importante pentru sistemul imunitar, solicitând ajutorul altor celule imunitare, la nevoie.
Oamenii de ştiinţă au descoperit anterior că macrofagele devin mai puţin eficiente odată cu vârsta, dar până acum nu a fost clar de ce. Noile descoperiri sugerează câteva răspunsuri.
Cercetările echipei au identificat un mecanism-„cheie", responsabil pentru schimbările legate de vârstă la nivelul macrofagelor.
Aceste modificări, cred oamenii de ştiinţă, fac ca macrofagele să fie predispuse la inflamaţii cronice, de grad scăzut. Iar atunci când celulele imunitare se confruntă cu un invadator sau cu leziuni tisulare, ele pot deveni hiperactive.
Acest lucru conduce la ceea ce este cunoscut sub numele de inflamaţie cronică care conduce la îmbătrânire.
Mai mult, oamenii de ştiinţă de la UVA Health suspectează că mecanismul pe care l-au descoperit este valabil nu doar pentru macrofage, ci şi pentru multe alte celule imunitare înrudite, generate în măduva osoasă.
Asta înseamnă că ar putea fi posibilă stimularea funcţionării corecte a acestor celule, oferind un potenţial impuls important sistemului imunitar la bătrâneţe, când organismul uman devine mai susceptibil la boli.
Eliminarea procesului dăunător al inflamaţiei nu va fi rezolvat prin simpla administrare a unui supliment de calciu, spun autorii, întrucât problema nu este atât lipsa calciului, cât incapacitatea macrofagelor de a-l utiliza în mod corespunzător.
Noua descoperire a identificat cu precizie mecanismul molecular implicat în acest proces, astfel încât cercetătorii ar trebui să poată descoperi noi modalităţi de a stimula aceast proces în celulele îmbătrânite.
Mergând mai departe, cercetătorii şi-au propus să studieze mecanismele care controlează acest proces mitocondrial în diferite tipuri de macrofage pentru a identifica cum le-ar putea manipula pentru a obţine un beneficiu pentru organismul uman.
