Prin intermediul unor experimente pe şoareci, cercetători din Brazilia au făcut descoperiri în privinţa mecanismelor implicate în inflamaţia pulpei dentare şi în afectarea apexului radicular, care deschid calea pentru căutarea unor medicamente ce pot fi folosite pentru a inhiba pierderea osoasă cauzată de infecţia endodontică (în pulpa dentară, ţesutul moale din interiorul dinţilor).
Elementul cheie în mecanismele în cauză este receptorul-1 al factorului de necroză tumorală-α, TNFR1, care devine proinflamator la legarea la citokina TNF-α.
Într-una dintre situaţiile analizate, calea de semnalizare TNF-α-TNFR1 a protejat dinţii şi a permis repararea, dar în celălalt caz, a acţionat în direcţia opusă, ducând la un proces inflamator cu pierdere de os.
Diferenţa s-a datorat prezenţei sau absenţei microorganismelor.
Unul dintre studii, publicat pe 4 octombrie, în revista Journal of Endodontics, a arătat că TNFR1 este implicat în formarea dentinei cu rol reparator după acoperirea pulpei dentare, o procedură în care un material bioactiv este plasat peste pulpa expusă pentru a încuraja vindecarea la locul leziunii.
Atunci când TNFR1 este îndepărtat (eliminat genetic sau dezactivat), răspunsul inflamator este alterat şi expresia proteinelor cheie de mineralizare (sialoproteina dentinei şi osteopontina) este inhibată, ceea ce duce la necroza pulpei dentare şi la dezvoltarea parodontitei apicale.
În acest fel, cercetătorii au demonstrat in vivo că această cale de semnalizare pro-inflamatorie este importantă pentru diferenţierea celulară şi sinteza proteinelor care controlează procesul de biomineralizare dentară, un proces crucial pentru succesul vindecării dentare.
Într-un al doilea studiu, publicat în aceeaşi revistă, oamenii de ştiinţă au observat că în cazul căii de semnalizare TNF-α-TNFR1, aceasta este responsabilă de medierea degradării ţesutului osos după contaminarea canalului radicular.
Această cale joacă un rol important în inflamaţia şi pierderea osoasă atunci când canalul radicular este contaminat de microorganisme. Dacă aceasta este blocată, efectele negative pot fi reduse.
Cariile reprezintă principala problemă de sănătate orală în rândul copiilor şi adolescenţilor, potrivit datelor preliminare ale Sondajului naţional de sănătate orală, realizat în prezent de guvernul brazilian.
Alte constatări arată că 45% dintre persoanele în vârstă de 65-74 de ani au nevoie de un anumit tip de tratament imediat din cauza durerii sau infecţiei dentare şi că 48% dintre adulţii din grupa de vârstă 35-44 de ani au nevoie de cel puţin o procedură dentară electivă.
În cadrul studiului privind formarea dentinei reparatoare, cercetătorii au comparat răspunsul de reparare a pulpei dentare la şoarecii cu deficit de TNFR1 cu cel al şoarecilor de tip sălbatic (tulpina C57BL/6) ca grup de control.
Acoperirea pulpară a fost realizată cu agregat de trioxid mineral. După 7 şi 70 de zile, ţesuturile au fost colectate şi evaluate prin analiză histologică şi imunohistochimie.
Concluzia a fost că ablaţia genetică a TNFR1 a modificat procesul inflamator şi a inhibat expresia proteinelor de mineralizare, ducând la necroza pulpei dentare şi la dezvoltarea parodontitei apicale.
În cadrul studiului privind rolul căii de semnalizare TNF-α-TNFR1, cercetătorii au indus parodontită apicală prin inocularea de microorganisme orale în canalele radiculare molare ale şoarecilor lipsiţi de TNFR1 şi au comparat răspunsul acestora cu cel al grupului de control de tip sălbatic după 7, 14, 28 şi 42 de zile.
Aceştia au efectuat, printre altele, analize de tomografie microcomputară, cu participarea Laboratorului de Cercetare în Endodonţie al FORP-USP, precum şi evaluări histopatologice şi PCR.
Concluzia a fost că recrutarea mai scăzută a neutrofilelor la şoarecii cu deficit de TNFR1 la 14, 28 şi 42 de zile a dus la reducerea suprafeţei şi volumului parodontitei apicale la 42 de zile. Numărul de osteoclaste a fost, de asemenea, mai mic la şoarecii cu deficit de TNFR1 la 14 şi 42 de zile.
Osteoclastele sunt celule care mediază pierderea osoasă în condiţii patologice prin demineralizare şi degradare. Acestea fac loc pentru ca osteoblastele să creeze ţesut osos nou în zonele care sunt în creştere sau care au nevoie de reparaţii.
Echipa caută acum abordări terapeutice pe baza rezultatelor acestor două studii.
„Ne-am dat seama, în urma acestor rezultate ale cercetării, că ar putea fi dezvoltat un protocol de tratament dacă acest răspuns inflamator este blocat prin inhibarea receptorului. Suntem încă în stadiile iniţiale, pe baza unui model animal, dar este o ţintă foarte interesantă", a declarat pentru Agência FAPESP Francisco Wanderley Garcia de Paula-Silva, autorul ambelor articole şi profesor la facultatea de stomatologie Ribeirão Preto, a Universităţii São Paulo (FORP-USP), din Brazilia.
Cele două studii publicate sunt rezultatul cercetărilor de doctorat ale lui Luciano Aparecido de Almeida Júnior (foto) în stomatologie pediatrică la FORP-USP.
Echipa a publicat recent un articol scris pentru copii, în care explică procesul de regenerare a dinţilor, punând accentul pe celulele şi moleculele implicate. De asemenea, ei au un canal pe YouTube cu mai multe filme despre introducerea în domeniul sănătăţii orale.
Foto articol: Luciano Aparecido de Almeida Júnior, primul autor al articolului, analizând o imagine de cercetare în laboratorul grupului.( Credit: Francisco Wanderley Garcia de Paula- Silva/USP).
