Un compus antibacterian livrat în interiorul unor pliculeţe microscopice ar putea aduce în curând uşurare pentru sute de milioane de persoane cu o afecţiune inflamatorie a pielii, acneea vulgară, care implică blocarea sau inflamaţia unităţii pilosebacee (foliculii de păr şi glandele sebacee ataşate). Este foarte frecventă în rândul adolescenţilor. În general se ameliorează sau dispare după anii adolescenţei, însă poate exista şi la adulţi.
Cauzată de creşterea excesivă a unei bacterii cutanate numite Cutibacterium acnes, afecţiunea are ca rezultat erupţii inconfortabile de mici pustule pe piele.
Deşi există modalităţi de a limita creşterea bacteriei, cum ar fi prin antibiotice sau hormoni care reduc uleiurile pielii care hrănesc microbii, multe dintre acestea vin cu efecte secundare sau devin ineficiente pe măsură ce bacteria se adaptează.
Noul tratament se bazează pe antibioticul narazin, utilizat în mod obişnuit pentru a preveni infecţiile la animale şi păsări de curte. Potrivit specialiştilor acesta ar putea avea potenţial ca tratament împotriva căruia C. acnes nu a dezvoltat încă rezistenţă.
În acest ultim studiu realizat de cercetătorii de la universităţile Australia de Sud şi Adelaide, şi de la universitatea Aix-Marseille, din Franţa, antibioticul s-a dovedit a fi eficient împotriva agentului patogen vizat în condiţii de laborator.
Mai mult, echipa a reuşit să demonstreze că administrarea de nanoparticule ar putea stimula semnificativ tratamentul.
Atunci când a fost învelită în capsule minuscule de o mie de ori mai mici decât un fir de păr uman, numite nano-micele, narazina a putut pătrunde mult mai adânc în piele decât atunci când a fost doar amestecată cu apă.
De fapt, echipa a constatat că sistemul lor special de administrare a nanoparticulelor a îmbunătăţit solubilitatea de peste 100 de ori, în comparaţie cu un simplu amestec de apă.
Acest lucru s-a datorat în parte utilizării Soluplus, un compus care a îmbunătăţit solubilitatea nano-micelelor şi a administrării medicamentului.
„Formularea micelară a fost eficientă în livrarea narazinului la locurile ţintă ale acneei, spre deosebire de soluţia de compus care nu a reuşit să pătrundă prin straturile pielii", explică cercetătorul farmaceutic Sanjay Garg, de la Universitatea Australia de Sud.
În timp ce echipa a folosit pielea de la o ureche de porc pentru experimente, în cazul acneei reale, medicamentul ar trebui să ajungă în foliculii de păr de sub piele. Aceşti foliculi şi glandele sebacee conectate sunt locul în care se dezvoltă C. acnes.
În continuare echipa va testa cum funcţionează noua abordare pe persoane reale, dar primele semne sunt promiţătoare, spun cercetătorii.
Pe baza acestor rezultate, un gel cu nanoparticule de narazin ar putea pătrunde mai adânc acolo unde se ascunde C. acnes şi ar putea provoca daune mari bacteriei.
O altă constatare încurajatoare a fost aceea că gelul produs de oamenii de ştiinţă a rămas stabil la temperatura camerei pentru o perioadă de patru săptămâni, un alt semn bun în ceea ce priveşte posibilitatea de a pregăti tratamentul pentru uz.
Cercetătorii continuă să descopere mai multe despre cauzele acneei, iar o mai bună înţelegere a acestei afecţiuni înseamnă o mai bună înţelegere a tratamentelor care ar putea funcţiona cel mai bine - mai ales că tratamentele existente devin mai puţin eficiente din cauza creşterii lente a rezistenţei la antibiotice.
„Acneea afectează grav aproximativ 9,4% din populaţia lumii, în principal adolescenţi, şi provoacă suferinţă, jenă, anxietate, încredere scăzută în sine şi izolare socială în rândul celor care suferă de acnee", spune Fatima Abid, cercetător în domeniul farmaceutic de la universitatea Australia de Sud.
Potrivit cercetătoarei, în prezent există multe medicamente orale prescrise pentru acnee, dar acestea au o serie de efecte secundare dăunătoare, iar multe dintre ele sunt slab solubile în apă, motiv pentru care majoritatea pacienţilor şi medicilor preferă tratamentele topice.
Cercetarea a fost publicată în Nanoscale.
(Imagine: Oamenii de ştiinţă au testat eficacitatea nanoparticulelor în ceea ce priveşte penetrarea prin piele. Credit: Abid et al., Nanoscale, 2023)
