O echipă de cercetători din Australia a descoperit, în premieră mondială, cum să repare un defect care provoacă lupusul şi speră că studiul va oferi un tratament eficient pe termen lung.
Publicată marţi, în revista Nature Communications, o cercetare condusă de Universitatea Monash, din Australia, a găsit o modalitate de a reprograma celulele defecte ale pacienţilor cu lupus cu molecule protectoare de la persoanele sănătoase.
Folosind celule umane, noul tratament restabileşte partea protectoare a sistemului imunitar care previne autoimunitatea, care apare atunci când sistemul imunitar îşi atacă propriile celule.
Descoperirile privesc boala autoimună lupus, o afecţiune debilitantă fără un tratament vindecător şi cu opţiuni terapeutice limitate.
Cercetătorii australieni speră că această nouă metodă, dezvoltată în eprubete, în laborator, şi validată pe modele preclinice, poate fi dezvoltată şi pentru alte boli autoimune, cum ar fi diabetul, artrita reumatoidă şi scleroza multiplă.
Oamenii au cu toţii proteine pe care sistemul imunitar le-ar putea ataca, dar acest lucru nu se întâmplă la persoanele sănătoase datorită unor celule speciale numite celule T de reglare" (T-regs), care protejează împotriva bolilor autoimune.
Acestea lipsesc la persoanele care dezvoltă lupus şi alte afecţiuni autoimune.
Co-autorul principal, profesorul asociat Joshua Ooi, care conduce Grupul de terapii cu celule T reg din cadrul Universităţii Monash, a declarat că efectul terapeutic a fost obţinut prin identificarea unor molecule protectoare specifice de la persoanele sănătoase şi reprogramarea celulelor T-regs ineficiente ale pacienţilor cu lupus cu scopul de a le restabili capacitatea de a opri răspunsurile imunitare nedorite.
„Am demonstrat eficacitatea acestei abordări folosind celule umane de pacienţi cu lupus, atât în eprubetă, cât şi într-un model experimental de inflamaţie renală lupică", a declarat profesorul Ooi într-un comunicat de presă.
„Am reuşit să oprim complet dezvoltarea bolii renale lupice, fără a utiliza medicamentele imunosupresoare obişnuite nespecifice şi dăunătoare. Este ca o resetare a sistemului imunitar anormal înapoi la o stare sănătoasă - un fel de actualizare majoră a software-ului. Faptul că foloseşte propriile celule ale pacientului este o parte foarte specială a acestei abordări", a precizat cercetătorul australian.
Aproximativ unul din 1000 de australieni suferă de lupus, iar ratele sunt mai mari în comunităţile de populaţie nativă.
Nouă din 10 persoane cu lupus sunt de sex feminin, iar cele mai multe dintre ele îl dezvoltă la vârsta de 15-45 de ani.
Unul dintre autorii principali ai studiului, profesorul Eric Morand, decanul Facultăţii de Medicină Clinică şi Moleculară de la Universitatea Monash, care a fondat Clinica de Lupus Monash, a descris eficacitatea tratamentului ca fiind „profundă" şi care ar putea schimba „regulile jocului", în această boală autoimună.
Pacienţii studiului sunt gestionaţi la Monash Health, unde profesorul Morand este director al secţiei de reumatologie.
El a declarat că echipa de cercetare proiectează acum studii clinice care ar trebui să înceapă în 2026 pentru a investiga dacă această metodă este un tratament pe termen lung pentru persoanele cu lupus.
„Capacitatea de a viza, în mod specific, defectul imunitar care cauzează boala, fără a fi nevoie de a suprima întregul sistem imunitar, schimbă regulile jocului", spune el.
„Chiar dacă efectele sunt doar pe termen mediu, suntem încrezători că tratamentul poate fi repetat cu uşurinţă, după cum este necesar".
Profesorul asociat Ooi a descoperit anterior că lipsa celulelor specifice T-regs pentru a opri sistemul imunitar de a ataca organismul poate duce la boli autoimune.
Noul tratament ar implica prelevarea de celule sanguine de la pacientul cu lupus, modificarea lor în laborator pentru a restabili acest efect protector, apoi replantarea lor înapoi la pacienţi.
„Acest proiect s-a bazat pe implicarea generoasă a pacienţilor, ceea ce ne-a permis să folosim celule umane de lupus de fiecare dată", a precizat conf. univ. Ooi.
„Asta ne permite să lucrăm cât mai aproape de boala umană în laborator", precizează el.
Echipa australiană este încrezătoare că noua metodă poate fi dezvoltată pentru până la 100 de alte boli autoimune, cum ar fi diabetul, artrita reumatoidă, scleroza multiplă, sindromul Sjögren, sclerodermia şi miastenia gravis.
„Această descoperire oferă o speranţă uriaşă nu numai în lupus, ci în tot spectrul de boli autoimune", a declarat Peter Eggenhuizen, doctorand şi cercetător la Centrul pentru boli inflamatorii al Universităţii Monash.
„Există o gamă foarte largă de boli autoimune care ar putea fi vizate cu această abordare", a mai precizat el.
Cercetătorii au subliniat faptul că, întrucât tratamentul este foarte specific, nu dăunează restului sistemului imunitar.
Totuşi, acest lucru înseamnă că tratamentul trebuie să fie dezvoltat „cu atenţie, boală cu boală, deoarece fiecare dintre ele este distinctă", mai precizează autorii.
