Un studiu prezentat recent la o conferinţă medicală atrage atenţia asupra unei posibile conexiuni între expunerea la micro- şi nanoplastice şi riscul de afecţiuni cardiovasculare grave. Autorii studiului au descoperit concentraţii ridicate de particule din plastic în arterele pacienţilor, deschizând o nouă direcţie de cercetare în prevenţia accidentului vascular cerebral (AVC).
Oamenii consumă fără să ştie micro- şi nanoplastice provenite din deşeuri plastice degradate, care ajung în sol şi în sursele de apă. Cu toate acestea, în prezent nu există o metodă eficientă de prevenire a expunerii la aceste particule.
Noul studiu sugerează, însă, o legătură între expunerea la nanoplastice şi riscul de AVC.
Astfel, cercetătorii au descoperit că acumulările de grăsime în vasele de sânge de la nivelul gâtului (arterele carotide) pot conţine de peste 50 de ori mai multe „micro-nano-plastice” - fragmente minuscule de plastic - în comparaţie cu nivelul identificat la persoanele cu artere sănătoase.
Această creştere a fost semnificativ mai mare la persoanele care au suferit un AVC sau pierderea temporară a vederii din cauza vaselor de sânge blocate, conform cercetărilor prezentate în cadrul conferinţei “Vascular Discovery 2025: From Genes to Medicine”, desfăşurată în perioada 22–25 aprilie în Baltimore, Statele Unite.
Micro- şi nanoplasticele sunt fragmente de plastic formate în timpul proceselor industriale sau ca rezultat al degradării obiectelor plastice mari în oceane sau sol. Aceste particule variază ca dimensiune şi includ atât fragmente microscopice, cât şi nanoparticule, într-un amestec eterogen.
În timp ce microplasticele pot fi vizibile uneori şi cu ochiul liber, având dimensiuni de până la 5 mm (dimensiunea unei radiere de creion), nanoplasticele sunt microscopice - sub 1.000 nanometri în diametru. Acest lucru le face uşor de dispersat şi capabile să penetreze celulele şi ţesuturile organismelor vii.
„Aceste tipuri de plastice sunt frecvent întâlnite în mediul înconjurător, în special în zonele de acumulare a gunoaielor din oceane. De-a lungul anilor, ele se degradează, se amestecă în sol şi apă şi se pot acumula în lanţul alimentar”, a declarat autorul principal al studiului, dr. Ross Clark, medic specialist în chirurgie vasculară şi cercetător la University of New Mexico.
„Mulţi cred că micro- şi nanoplasticele provin în special din ustensilele de plastic, ambalaje sau sticle de apă, însă sursa principală este, de fapt, mâncarea şi apa pe care le consumăm”, a precizat medicul.
În 2024, cercetători din Italia au identificat micro- şi nanoplastice în plăcile ateromatoase prelevate de la persoane fără simptome, care au fost supuse unei intervenţii chirurgicale pentru eliminarea acestora de la nivelul arterelor carotide.
Placa ateromatoasă - acumulări de grăsime care se formează pe pereţii arterei carotide - poate îngreuna fluxul sanguin şi creşte riscul de AVC, atac ischemic tranzitoriu (AIT) sau orbire temporară.
Persoanele la care s-au identificat aceste particule de plastic în plăcile ateromatoase au prezentat un risc semnificativ crescut de deces sau de apariţie a unui infarct ori AVC în decurs de trei ani de la intervenţia chirurgicală.
În acest studiu, desfăşurat pe un eşantion restrâns de aproximativ 50 de participanţi, cercetătorii au comparat nivelurile de micro- şi nanoplastice din arterele carotide de la trei grupuri: persoane cu artere sănătoase; persoane cu plăci ateromatoase dar fără simptome; persoane cu simptome cauzate de acumularea de placă de aterom.
De asemenea, au fost comparate plăci ateromatoase cu concentraţii ridicate şi scăzute de particule din plastic, pentru a evalua efectele asupra inflamaţiei, activităţii genice a celulelor imune (macrofage) şi celulelor stem implicate în menţinerea structurii stabile a plăcii.
Cercetătorii au analizat 48 de probe de artere carotide colectate în perioada 2023–2024 de la persoane din cadrul Departamentului de Patologie al Universităţii New Mexico.
- O treime din probe proveneau de la persoane între 60 şi 90 de ani cu simptome, supuse operaţiei pentru înlăturarea plăcilor de aterom.
- O treime proveneau de la persoane de aceeaşi vârstă, fără simptome, dar cu plăci ateromatoase depistate în urma unei evaluări de rutină.
- Ultima treime provenea de la donatori decedaţi, fără blocaje în arterele carotide.
- Cercetătorii au analizat inflamaţia pe baza nivelurilor moleculelor IL-6 (interleukina-6) şi factorul de necroză tumorală alfa (TNF-α) - o citokină proinflamatoare, produsă în principal de macrofage, dar şi de alte celule ale sistemului imunitar precum limfocite T, celule NK, neutrofile, şi au comparat rezultatele cu concentraţia de plastice.
Analiza a relevat că o concentraţie de micro- şi nanoplastice în arterele carotide era:
- de 16 ori mai mare (895 micrograme/gram faţă de 57 micrograme/gram) în plăcile de la persoane asimptomatice, comparativ cu pereţii arteriali ai donatorilor decedaţi de aceeaşi vârstă, fără placă de aterom;
- de 51 ori mai mare (2.888 micrograme/gram faţă de 57 micrograme/gram) în plăcile ateromatoase de la persoane care au avut AVC, un AIT sau pierdere temporară a vederii, comparativ cu probele de la donatori decedaţi, de vârstă similară.
Comparând plăcile ateromatoase cu nivel ridicat şi scăzut de plastice, cercetătorii au constatat că: nu s-a identificat o corelaţie între cantitatea de particule din plastic şi prezenţa semnelor de inflamaţie acută. În schimb, au fost identificate diferenţe în expresia genică a celulelor implicate în stabilitatea plăcii ateromatoase, precum şi o reducere a activităţii genelor cu rol antiinflamator din macrofage.
„Aceste rezultate arată că efectele biologice ale micro- şi nanoplasticelor asupra depunerilor de grăsimi în artere sunt mai complexe şi mai nuanţate decât o simplă reacţie inflamatorie acută”, a explicat dr. Clark.
Studiul prezintă şi anumite limitări, între care faptul că nu a putut demonstra cu certitudine că prezenţa micro- şi nanoplasticelor în plăcile de aterom reprezintă cauza directă a simptomelor bolii arterei carotide - ele pot fi doar un indicator al unei alte probleme de sănătate.
De asemenea, metoda utilizată - cromatografia gazoasă cuplată cu spectrometria de masă (CG-SM) - are propriile limitări.
Echipa de cercetare va investiga în continuare impactul acestor particule de plastic asupra sistemului imunitar în contextul obstrucţiei arteriale.
