O echipă de cercetători de la Universitatea Queensland, Australia, a dezvoltat un test experimental care poate detecta cancerul în mai puţin de 10 minute, folosind o caracteristică a ADN comună pentru toate tipurile de cancer, dar care nu apare în ţesutul sănătos.
Testul a fost dezvoltat după ce o echipa de la Universitatea Queensland a descoperit că fragmentele ADN din celulele canceroase adoptă o structură unică în apă şi aur.
Cercetătorii au descoperit aceeaşi ”semnătură a ADN” în mostre de ţesut de sân, de prostată şi de ţesut intestinal afectate de cancer, precum şi în limfoame.
Pe baza acestor rezultate, ei au dezvoltat un test care poate detecta semnătura aparent universală a ADN-ului de cancer în mai puţin de 10 minute. Cercetătorii au demonstrat, de asemenea, că testul a avut o rată de reuşită de 90% în peste 200 de mostre de ţesuturi şi sânge, scrie medicalnewstoday.com.
În cazul în care se va dovedi eficient în studiile cu subiecţi umani, testul ar putea marca sfârşitul unei lungi căutări a unui singur instrument de diagnostic care să funcţioneze pentru toate tipurile de cancer.
”Nu ştim încă dacă este sau nu vorba despre Sfântul Graal pentru diagnosticarea cancerului, dar arată foarte interesant ca un marker incredibil de simplu al cancerului”, a afirmat profesorul de chimie Matt Trau, autorul studiului.
Tehnologia din spatele testului este foarte accesibilă şi ieftină şi nu necesită echipamente complicate de laborator cum ar fi secvenţierea ADN-ului, arată rezultatele cercetării.
Cercetătorii au investigat ADN-ul pe care celulele îl lasă în urma lor când mor. Acest ”ADN liber circulant” este întotdeauna prezent în ţesuturi şi sânge, deoarece celulele mor şi se reînnoiesc tot timpul.
Ideea utilizării ADN-ului circulant ca instrument de diagnostic pentru cancer nu este nouă. Oamenii de ştiinţă au căutat şi în trecut o semnătură a cancerului în acest ADN.
În noul studiu, în loc să se concentreze pe ADN în sine, echipa austaliană a decis însă să investigheze modelul markerilor epigenetici ataşaţi.
Aceşti markeri constau din etichete chimice cunoscute sub denumirea de grupări metil. Ataşarea grupărilor de metil la ADN modifică expresia genelor, comutându-le în anumite momente, de exemplu, fără a modifică ADN-ul subiacent. Celulele îşi pot transmite modelele epigenetice atunci când se divid.
Când au comparat modelul de etichete de metil, sau ”metilscape”, din ADN-ul celulelor afectate de cancer cu cel al celulelor sănătoase, echipa a constatat că ele erau foarte diferite.
În metilscape-ul celulelor sănătoase, etichetele de metil au fost răspândite de-a lungul întregului ADN, iar în celulele canceroase, metilscape-ul a avut concentraţii intense de etichete de metil în anumite locuri specifice pe ADN.
Echipa de cercetători a descoperit aceeaşi semnătură ADN în fiecare tip de celulă afectată de cancer pe care au investigat-o indiferent dacă era vorba de cancer de sân, colorectal, de prostată sau limfoame.
Testul dezvoltat de cercetătorii australieni se bazează pe faptul că în apă, ADN-ul cancerigen purificat adoptă nanostructuri distincte 3D din cauza clusterelor intense ale etichetelor sale de metil. De asemenea, nanostructurile se ataşează foarte bine şi aurului.
De aceea, cercetătorii au elaborat un test care utilizează nanoparticule de aur care îşi schimbă imediat culoarea atunci când se ataşează la nanostructurile ADN-ului de cancer.
Echipa de cercetători a creat deja o formă ieftină şi portabilă a acestei tehnologii, care ar putea, într-o bună zi, să fie disponibilă inclusiv pe telefoanele mobile.
