O mică zonă din creier, cam de mărimea unui căluţ de mare, este responsabilă pentru cea mai mare parte a învăţării şi memoriei la om. Numită hipocamp, această zonă este esenţială pentru multe funcţii importante ale creierului, inclusiv pentru transformarea amintirilor pe termen scurt în amintiri pe termen lung, pentru reglarea emoţiilor umane şi pentru a face posibilă navigarea spaţială - în esenţă, capacitatea noastră de a planifica unde să mergem şi cum să ajungem acolo.
Pe măsură ce înaintăm în vârstă, este normal ca hipocampul să se micşoreze într-o oarecare măsură. Dar, în cazul anumitor afecţiuni, această pierdere de volum este mai rapidă. Nu este surprinzător faptul că boala Alzheimer este una dintre aceste afecţiuni.
Pierderea de volum în hipocamp este adesea depistată devreme la pacienţii cu boala Alzheimer - iar această pierdere de volum tinde să preceadă semnele de declin cognitiv.
Prezenţa proteinelor acumulate în creier - în special a proteinelor beta amiloid şi tau a fost, de asemenea, legată de declinul cognitiv la persoanele cu şi fără boala Alzheimer.
Dar un studiu recent publicat în revista Neurology, arată că micşorarea hipocampului provoacă declin cognitiv indiferent dacă o persoană are amiloid sau tau în creier. Această descoperire ar putea fi importantă nu numai în tratarea bolii Alzheimer, ci şi a altor afecţiuni neurodegenerative.
Pentru a realiza studiul, cercetătorii au colectat date de la 128 de adulţi în vârstă pe o perioadă de zece ani.
Participanţii nu prezentau semne de deteriorare cognitivă la începutul studiului.
Cercetătorii au colectat date privind modul în care participanţii au performat la testele cognitive pe parcursul studiului.
De asemenea, au efectuat scanări imagistice ale creierului pentru a observa volumul hipocampului unui participant şi pentru a urmări dacă aceştia au dezvoltat alţi markeri ai problemelor cognitive în creier - cum ar fi încurcăturile tau şi plăcile amiloide.
Tau şi beta-amiloidul sunt ambele proteine importante pentru o bună funcţionare a creierului. Dar în afecţiuni precum boala Alzheimer, aceste proteine devin toxice şi se aglomerează. Încurcăturile Tau distrug neuronii din interior, în timp ce plăcile amiloide se aglomerează la exteriorul neuronilor.
Ei au descoperit că micşorarea hipocampului este corelată cu declinul cognitiv. Acest lucru a fost valabil chiar şi atunci când au eliminat influenţa celorlalţi doi factori - tau şi amiloid - din analizele lor.
De asemenea, au descoperit că, cu cât această contracţie se produce mai repede, cu atât mai rapid este declinul cognitiv al unei persoane. Şi, cu cât volumul hipocampal al unei persoane era mai mic la începutul studiului, cu atât mai rapidă era descreşterea în volum.
Volumul hipocampal
Aceste rezultate indică faptul că există cel puţin două căi potenţiale care duc la declinul cognitiv în cazul bolii Alzheimer şi al demenţei.
O cale se datorează acumulării de tau şi amiloid în anumite zone ale creierului, în timp ce cealaltă se datorează pierderii volumului hipocampal.
Aceste rezultate sugerează, de asemenea, că declinul cognitiv cauzat de contracţia hipocampului poate indica prezenţa unei alte afecţiuni.
Autorii studiului sugerează că analizarea volumului hipocampului ar putea fi un biomarker (semn al unei boli) util în diagnosticarea altor afecţiuni care afectează declinul cognitiv.
De asemenea, ei sugerează că această descoperire ar putea fi folosită pentru a determina dacă o persoană va beneficia sau nu de medicamente care încetinesc progresia bolii Alzheimer.
Astfel, dacă declinul cognitiv al unei persoane se datorează în principal micşorării hipocampului, medicamentele care vizează plăcile amiloide nu vor avea probabil niciun efect.
Cercetătorii recunosc, totuşi, că după toate analizele efectuate, există unele variaţii în rezultate care nu pot fi explicate.
De exemplu, unii participanţi au avut o contracţie a hipocampului, dar nu au prezentat semne de declin cognitiv, în timp ce alţii au avut o mică pierdere de volum şi niveluri mai ridicate de declin cognitiv.
Ei atribuie acest lucru unor factori precum stilul de viaţă, genetica sau alte neuropatologii, cum ar fi alfa-sinucleina, care este implicată în boala Parkinson şi în demenţa cu corpi Lewy, şi care nu poate fi măsurată prin concentrarea asupra volumului hipocampusului.
De asemenea, ei recunosc faptul că datele provin de la o populaţie care nu este reprezentativă pentru lumea reală.
Majoritatea participanţilor aveau un nivel de educaţie ridicat şi erau albi.
În plus, acesta a fost un studiu de grup, astfel încât diferenţele individuale - cum ar fi cele legate de genetică şi stilul de viaţă - nu au fost investigate.
Va fi important ca studiile viitoare să investigheze legătura dintre volumul hipocampal şi declinul cognitiv într-o populaţie mai diversă şi mai reprezentativă, spun cercetătorii.
Sănătatea creierului
Pe lângă boala Alzheimer, un volum hipocampal mai mic a fost observat la persoanele cu multe alte afecţiuni - cum ar fi boala Cushing, depresia, tulburarea de stres post-traumatic (PTSD) şi anxietatea.
Anumite obiceiuri legate de stilul de viaţă pot agrava, de asemenea, pierderea volumului hipocampului. De exemplu, o dietă săracă a fost legată de un volum mai mic al hipocampuslui, şi la fel, consumul excesiv de alcool - chiar şi la persoanele tinere.
Pe de altă parte, s-a demonstrat că activitatea fizică, inclusiv yoga, exerciţiile cardio şi exerciţiile care dezvoltă echilibrul şi coordonarea, toate acestea cresc volumul hipocampului la persoanele în vârstă.
Aşadar, în timp ce declinul cognitiv poate avea loc din multe motive, îngrijirea creierului prin bunele obiceiuri de viaţă poate avea un efect pozitiv asupra sănătăţii acestuia şi poate întârzia acest declin.
Această cercetare arată că plăcile amiloide şi încurcăturile/ghemurile neurofibrilare tau nu sunt singurii factori declanşatori ai declinului cognitiv, şi ar arată, de asemenea, că diferiţii factori declanşatori pot acţiona împreună sau independent unul de celălalt.
Dezvoltarea unor teste şi markeri care pot determina de unde provine declinul cognitiv al unei persoane ar trebui să fie un obiectiv de cercetare viitor, indică autorii, care notează necesitatea dezvoltării unor tratamente care să vizeze diferiţi factori care duc la declinul cognitiv.
