Cercetătorii de la Universitatea din Liverpool pentru îmbunătăţirea sănătăţii femeilor şi a bebeluşilor, au condus unul dintre cele mai mari studii pentru a înţelege ruperea prematură a membranelor (PPROM - „ruperea apei") la femeile însărcinate înainte de 23 de săptămâni de gestaţie. Cercetarea oferă informaţii semnificative pentru a ajuta la sprijinirea femeilor, familiilor şi profesioniştilor din domeniul sănătăţii.
Bebeluşii se dezvoltă în interiorul unui sac de lichid numit sac amniotic. Ruptura prematură a membranelor înainte de naştere (PPROM) este o complicaţie a sarcinii în care membranele sacului amniotic se rup prea devreme.
Cele mai multe femei care experimentează o ruptură prematură a membranelor înainte de naştere apărută după 24 de săptămâni de sarcină au o perspectivă bună, îngrijirea fiind susţinută de ghidurile naţionale.
Cu toate acestea, pentru una din 1.000 de femei care se confruntă cu PPROM precoce între 16 şi 23 de săptămâni de sarcină, iniţiativele actuale de îmbunătăţire a rezultatelor sarcinii trebuie intensificate.
Perspectivele pentru bebeluşii care suferă de PPROM sub 23 de săptămâni de gestaţie sunt adesea considerate atât de slabe încât se oferă şi, în multe cazuri, se recomandă întreruperea sarcinii.
Cu toate acestea, există foarte puţine dovezi cu privire la gestionarea optimă a PPROM precoce, pe baza cărora să se poată formula recomandări.
În 2010, în timpul primei sale sarcini, Ciara Curran a experimentat incertitudinea şi suferinţa pe care le provoacă lipsa de cunoştinţe despre această afecţiune atunci când i s-a rupt apa la 20 de săptămâni de sarcină. La o săptămână după ruperea apei, ea a făcut septicemie şi a născut un bebeluş mort.
Ulterior, femeia a înfiinţat Little Heartbeats, un grup de susţinere care îşi propune să le ofere femeilor informaţii exacte, bazate pe dovezi, despre PPROM şi riscurile sale.
Curran le-a abordat pe dr. Angharad Care şi dr. Laura Goodfellow, de la Departamentul de Sănătate a Femeilor şi Copiilor din cadrul Universităţii din Liverpool, pentru a discuta despre modalităţile de a înţelege mai bine consecinţele PPROM înainte de 23 de săptămâni de sarcină.
Cercetătorii au acceptat provocarea şi au colaborat cu Little Heartbeats şi cu Sistemul de supraveghere obstetrică din Marea Britanie (UKOSS) şi Universitatea Oxford, pentru a realiza un studiu pe mai mult de 300 de femei cu scopul de a înţelege mai bine consecinţele RPROM înainte de 23 de săptămâni de sarcină.
„Din păcate, o situaţie dificilă este adesea înrăutăţită şi mai mult pentru femeile cu PPROM timpuriu, deoarece personalul medical nu are îndrumări cu privire la modul de gestionare a îngrijirii acestora", a declarat dr. Goodfellow, una dintre principalele cercetătare din studiu.
Informaţiile contradictorii se adaugă la suferinţa psihologică a femeilor şi familiilor care se confruntă cu PPROM precoce, spune medicul.
„Nu putem subestima gravitatea deciziei de a întrerupe o sarcină dorită pentru femei şi familiile lor. În această poziţie vulnerabilă, acestea se bazează foarte mult pe sfaturile medicilor, care au nevoie de dovezi care să le sprijine luarea deciziilor", adaugă ea.
Studiul arată că supravieţuirea neonatală, deşi este încă destul de scăzută, este acum mai bună decât anterior.
Două treimi dintre femeile din Marea Britanie îşi continuă acum sarcinile, dintre care 44% au copii născuţi vii şi 26% iau acasă copii supravieţuitori.
În plus, peste jumătate dintre bebeluşii supravieţuitori nu par să aibă morbiditate severă la externare.
Studiul arată, de asemenea, că există un risc de deces matern secundar, în afara septicemiei, la femeile cu PPROM precoce.
Este important de menţionat că 10% dintre femeile cu PPROM precoce care au optat pentru întreruperea sarcinii după ce au consultat un medic au dezvoltat totuşi septicemie, în comparaţie cu 13% dintre femeile care au ales iniţial să îşi continue sarcina - iar acest lucru reaminteşte că infecţia poate fi mai degrabă cauza decât consecinţa PPROM precoce, spun speciali;tii.
Prin urmare, este posibil ca întreruperile imediate să nu prevină toate decesele materne, iar aceste paciente ar trebui să fie recunoscute ca fiind cu risc ridicat, cu implicarea timpurie a membrilor seniori ai personalului în îngrijirea lor.
„PPROM sub 23 de săptămâni de gestaţie este prea puţin frecventă pentru ca un singur clinician să dobândească o experienţă adecvată doar din practica clinică sau pentru a facilita cercetarea intervenţională într-un număr mic de centre. Dar este suficient de frecventă pentru ca, la nivelul populaţiei din Marea Britanie, să afecteze multe femei. Cercetarea noastră oferă date care să permită o consiliere mai unificată cu privire la perspectivele femeilor şi ale bebeluşilor după o PPROM precoce şi decizii informate cu privire la continuarea sau nu a unei sarcini", a explicat dr. Goodfellow.
„Acum că înţelegem nivelul de risc atribuit acestei patologii, avem nevoie de consensul experţilor, de cercetare bazată pe dovezi, de ghiduri clinice şi de o reorganizare a serviciilor pentru a oferi cea mai bună îngrijire pentru aceste femei şi bebeluşi", a mai precizat ea.
Această cercetare poate avea un impact pozitiv asupra femeilor cu PPROM la mai puţin de 23 de săptămâni de sarcină, atât acum, cât şi în viitor, spune ea.
Potrivit medicului, cercetarea poate avansa înţelegerea PPROM, pentru a sprijini dezvoltarea ghidurilor naţionale, a resurselor şi informaţiilor pentru pacienţi şi pentru a asigura finanţarea pentru mai multor cercetări.
„Creşterea gradului de conştientizare cu privire la PPROM este esenţială pentru a combate stigmatizarea şi pentru a îmbunătăţi rezultatele pentru sarcinile afectate, pentru a ajuta la salvarea de vieţi şi pentru a înţelege ce măsuri de sănătate trebuiesc luate pentru ca femeile să fie în siguranţă, indiferent de alegerile acestora în cunoştinţă de cauză, şi pentru a preveni pierderea copilului", a mai precizat medicul.
Studiul a fost publicat în revista BMJ Medicine.
