Un nou studiu preclinic arată că înlocuirea unei gene disfuncţionale ar putea prelungi supravieţuirea la unele persoane cu cardiomiopatie aritmogenă de ventricul drept (ARVC), o afecţiune ereditară rară în care pereţii musculari ai inimii slăbesc progresiv şi îi expun pe pacienţi la riscul unor bătăi neregulate periculoase ale inimii.
Tratamentul experimental vizează pierderea funcţiei unei gene implicate în multe cazuri de ARVC, plakofilina-2 (PKP2).
Gena PKP2 furnizează instrucţiuni pentru producerea unei proteine care ţine împreună ţesuturile cardiace.
Atunci când gena - una dintre cele câteva despre care se crede că ar putea contribui la această boală - este defectă şi nu reuşeşte să producă o proteină funcţională, ţesutul fibros şi gras se acumulează în pereţii inimii, ceea ce duce la slăbirea acesteia.
Inima poate, de asemenea, să bată neregulat fără niciun avertisment şi, uneori, să nu mai funcţioneze.
Deşi terapiile actuale pot ajuta la restabilirea ritmului normal al inimii şi la controlul simptomelor, acestea nu reuşesc să ofere un tratament.
În cadrul unei colaborări între cercetătorii de la facultatea americană de medicină NYU Grossman şi oamenii de ştiinţă de la Rocket Pharmaceuticals (o companie de biotehnologie), noul studiu a dezvăluit că şoarecii netrataţi, modificaţi pentru a pierde funcţia genei PKP2, au murit în termen de şase săptămâni după ce gena a fost redusă la tăcere.
Cu toate acestea, toţi, cu excepţia unuia dintre cei care au primit o singură doză de terapie genică, purtând versiunea normală a genei, au trăit mai mult de cinci luni.
Şoarecii care au primit gena înlocuitoare au înregistrat, de asemenea, o reducere de 70% până la 80% a acumulării de ţesut fibros, în funcţie de doză.
„Descoperirile noastre oferă dovezi experimentale că terapia genică care vizează plakophilin-2 poate întrerupe progresia unei afecţiuni cardiace mortale", spune coautorul principal al studiului, Chantal van Opbergen, doctor în ştiinţe, cercetător postdoctoral la NYU Langone Health, într-un comunicat.
Potrivit autorilor studiului, cele mai avansate stadii ale ARVC sunt marcate de leziuni cardiace ireversibile, care uneori necesită un transplant de inimă.
Cercetătorii au căutat mult timp să încetinească boala şi să prevină cât mai mult posibil pierderea de ţesut.
În cercetările anterioare ale echipei de la NYU Langone, autorii au explorat mecanismele prin care defectele genei PKP2 pot provoca apariţia neaşteptată a unei bătăi neregulate a inimii (aritmii) care pune în pericol viaţa, similară celei observate la unii pacienţi cu ARVC.
Pentru noul studiu, echipa a folosit un model de şoarece de ARVC la care constituţia genetică a fost modificată pentru a face gena PKP2 nefuncţională.
Pentru dovada conceptului în lucrarea de faţă, echipa americană a folosit un vector viral adeno-asociat ca mecanism de livrare pentru a transfera gena sănătoasă în celulele cardiace, furnizând astfel terapia necesară cu proteina PKP2.
Aceşti vectori virali sunt particule mici, care nu se reproduc, transportă gena dorită în celulele ţintă, profitând de procesul lor natural de infectare, şi anume capacitatea lor de a invada o celulă şi de a se instala în ea.
Cu toate acestea, spre deosebire de virusurile infecţioase, vectorii virali nu se înmulţesc după ce materialul lor genetic este transferat în celulele cardiace, care - cu gena sănătoasă la locul ei - produc acum proteina normală.
Rocket Pharmaceuticals a conceput şi dezvoltat vectorul viral care a fost utilizat în cadrul studiului.
Potrivit rezultatelor, tratamentul experimental a redus episoadele de aritmie la şoareci cu până la 50%, a încetinit deteriorarea pereţilor inimii şi a menţinut capacitatea acestora de a pompa sângele în mod eficient.
„Rezultatele sugerează că această metodă de terapie genetică poate combate cardiomiopatia aritmogenă de ventricul drept atât în stadiile incipiente, cât şi în cele mai avansate ale afecţiunii", a declarat coautorul principal al studiului, dr. Mario Delmar, care este şi profesor de cardiologie în cadrul Departamentului de Medicină de la NYU Langone Health şi profesor în cadrul Departamentului de Biologie Celulară.
„Astfel de rezultate promiţătoare pe modele animale deschid calea spre explorarea acestei opţiuni de tratament la om", a adăugat la rândul său, dr. cardiolog Marina Cerrone, care se numără printre autorii studiului.
Bazându-se în parte pe datele studiului actual, Rocket Pharmaceuticals a iniţiat un studiu clinic de fază 1 pentru a testa siguranţa tratamentului experimental la pacienţii cu ARVC cu mutaţii PKP2 care cauzează boala.
Specialiştii spun că, în timp ce ţintirea PKP2 afectează una dintre cele mai frecvente cauze ale ARVC, vor fi necesare experimente suplimentare pentru a corecta şi alte mutaţii genetice despre care se ştie că au o contribuţie în această afecţiune.
Cercetarea a fost publicată marţi, în revista Circulation: Genomic and Precision Medicine.
