Cercetătorii de la Institutele Naţionale de Sănătate (NIH), din Statele Unite, au anunţat că au identificat variantele genomice care cauzează o afecţiune inflamatorie rară şi severă a pielii, cunoscută sub numele de morfeea pansclerotică invalidantă (sclerodermie), şi au găsit un potenţial tratament.
Oamenii de ştiinţă au descoperit că persoanele cu această afecţiune au o versiune hiperactivă a unei proteine numite STAT4, care reglează inflamaţia şi vindecarea rănilor.
Noua cercetare a identificat, de asemenea, un medicament care vizează un răspuns important controlat de proteina STAT4 şi care îmbunătăţeşte semnificativ simptomele la aceşti pacienţi.
Există un număr restrâns de pacienţi care au fost diagnosticaţi cu morfeea pansclerotică invalidantă, o afecţiune descrisă pentru prima dată în literatura medicală în urmă cu aproximativ 100 de ani.
Afecţiunea provoacă leziuni cutanate severe şi o vindecare deficitară a rănilor, ducând la cicatrizarea profundă a tuturor straturilor pielii şi a muşchilor.
În cele din urmă, muşchii se întăresc şi se descompun, iar articulaţiile se înţepenesc, ceea ce duce la o mobilitate redusă.
Întrucât tulburarea este atât de rară, cauza sa genetică nu fusese identificată până acum.
Cercetătorii au crezut anterior că această tulburare era cauzată de sistemul imunitar care atacă pielea, spune Sarah Blackstone, bursieră predoctorală în cadrul Secţiei de boli inflamatorii a NHGRI, studentă la medicină la universitatea din Dakota de Sud şi co-autor principal al studiului.
„Cu toate acestea, am constatat că aceasta este o simplificare excesivă şi că atât pielea, cât şi sistemul imunitar joacă un rol activ în dezactivarea morfeei pansclerotice".
Cercetătorii au folosit secvenţierea genomului pentru a studia patru persoane cu morfeea pansclerotică invalidantă şi au descoperit că toate patru au variante genomice în gena STAT4.
Gena STAT4 codifică un tip de proteină care ajută la activarea şi dezactivarea genelor, cunoscută sub numele de factor de transcripţie.
Proteina STAT4 nu numai că joacă un rol în combaterea infecţiilor, dar controlează şi aspecte importante ale vindecării rănilor la nivelul pielii.
Oamenii de ştiinţă au descoperit că variantele genomice STAT4 au ca rezultat o hiperactivitate a proteinei STAT4 la aceşti patru pacienţi, creând un răspuns de inflamaţie şi o deteriorare a vindecării rănilor care se agravează în timp.
Pentru a opri aceast răspuns dăunător, ei au vizat o altă proteină din calea inflamatorie care interacţionează cu molecula STAT4 şi care se numeşte Janus kinaza, cunoscută şi sub numele de JAK.
Atunci când cercetătorii au tratat pacienţii cu un medicament care inhibă JAK numit ruxolitinib, erupţiile cutanate şi ulcerele pacienţilor s-au ameliorat dramatic.
„Până în prezent, nu a existat un tratament standard pentru această afecţiune, deoarece este atât de rară şi nu este bine înţeleasă. Sstudiul nostru oferă o nouă opţiune de tratament importantă pentru aceşti pacienţi", a declarat Blackstone.
Tratamentele existente pentru morfeea pansclerotică invalidantă sunt concepute pentru a opri progresia afecţiunii, dar terapiile anterioare au fost în mare parte ineficiente, adesea cu efecte secundare severe.
Persoanele cu această afecţiune nu trăiesc, de obicei, mai mult de 10 ani după ce au fost diagnosticate.
Studiul sugerează că ruxolitinib ar putea fi un tratament eficient pentru pacienţii cu această afecţiune.
Substanţa face parte dintr-o clasă mai largă de medicamente numite inhibitori Janus kinazei, care sunt utilizate în mod obişnuit pentru a trata artrita, eczema, colita ulcerativă şi alte boli inflamatorii cronice.
„Descoperirile acestui studiu arată că inhibitorii JAK ar putea să fie un potenţial tratament pentru alte afecţiuni inflamatorii ale pielii sau pentru afecţiuni legate de cicatrizarea ţesuturilor, fie că este vorba de cicatrizarea plămânilor, a ficatului sau a măduvei osoase", a declarat dr. Dan Kastner, doctor în medicină şi doctor în ştiinţe medicale, cercetător emerit al NIH, şef al Secţiei de boli inflamatorii a NHGRI şi autor principal al lucrării.
Echipa speră să continue studierea şi a altor molecule din această cale şi modul în care acestea sunt modificate la pacienţii cu morfeea pansclerotică invalidantă şi afecţiuni conexe pentru a găsi indicii şi a înţelege o gamă mai largă de boli mai comune, potrivit dr. Lori Broderick, autor principal al lucrării şi profesor asociat la UC San Diego.
Rezultatele au fost publicate miercuri, în New England Journal of Medicine.
Studiul a fost condus de cercetători de la Institutul naţional pentru studiul genomului uman (NHGRI), parte a NIH, în colaborare cu cercetători de la Universitatea San Diego (UCSD), din California, şi Universitatea din Pittsburgh.
La studiu au participat, de asemenea, cercetători de la Institutul Naţional de Artrite şi Boli Musculo-scheletice şi ale pielii şi de la Institutul Naţional de Alergii şi Boli Infecţioase, ambele parte a NIH.
(Foto articol: Fibroblastele, reprezentate în verde, sunt celule care conectează ţesuturile şi organele din organism şi joacă un rol important în vindecarea rănilor. Variaţia genomică în gena STAT4 provoacă fibroblaste dezorganizate care nu reuşesc să vindece rănile în mod corespunzător. Nucleii fibroblastelor sunt reprezentaţi în albastru. Credit: Ernesto Del Aguila III, NHGRI).
