Cancerul de sân rămâne cel mai frecvent diagnosticat cancer în Statele Unite. Datele recente arată că ratele sunt în creştere la femeile tinere, o tendinţă care nu poate fi explicată prin genetică. Un nou studiu aduce clarificări asupra modului în care substanţele chimice perturbatoare ale sistemului endocrin influenţează riscul de cancer de sân.
Cu zeci de mii de substanţe chimice sintetice pe piaţă şi cu altele noi în continuă dezvoltare, identificarea celor care ar putea fi dăunătoare reprezintă o provocare atât pentru agenţiile federale care le reglementează, cât şi pentru companiile care le utilizează în produse.
Acum, oamenii de ştiinţă au găsit o modalitate rapidă de a indica dacă o substanţă chimică este susceptibilă să provoace cancer de sân, pe baza faptului că aceasta prezintă anumite trăsături specifice.
„Acest nou studiu oferă motivele pentru ca autorităţile de reglementare şi producătorii să semnaleze rapid substanţele chimice care ar putea contribui la apariţia cancerului de sân, pentru a preveni utilizarea lor în produsele de consum şi pentru a găsi alternative mai sigure", spune autorul principal, dr. Jennifer Kay, cercetător ştiinţific la Institutul Silent Spring.
Cancerul de sân rămâne cel mai frecvent diagnosticat cancer în Statele Unite. Datele recente arată că ratele sunt în creştere la femeile tinere, o tendinţă care nu poate fi explicată prin genetică.
„Avem nevoie de noi instrumente pentru a identifica expunerile de mediu care ar putea contribui la această tendinţă, astfel încât să putem dezvolta strategii de prevenire şi să reducem povara bolii", spune ea.
Semnale hormonale
Echipa a investigat mai multe baze de date internaţionale şi guvernamentale americane pentru a identifica substanţele chimice care s-au dovedit a provoca tumori mamare la animale.
Bazele de date proveneau, printre altele, de la Agenţia Internaţională de Cercetare a Cancerului (IARC), de la Programul Naţional de Toxicologie, de la Agenţia de Protecţie a Mediului din Statele Unite (EPA) şi de la Institutul Naţional american de Cancer.
Cercetătorii au analizat, de asemenea, datele din programul ToxCast al EPA pentru a identifica substanţele chimice care modifică hormonii organismului, cunoscute şi ca perturbatori endocrini, în moduri care ar putea favoriza apariţia cancerului de sân.
Echipa a căutat în special substanţele chimice care activează receptorul de estrogen - un receptor prezent în celulele mamare - precum şi substanţele chimice care determină celulele să producă mai mult estrogen sau progesteron, un factor de risc stabilit pentru cancerul de sân.
În raportul publicat în Environmental Health Perspectives, cercetătorii au identificat un total de 921 de substanţe chimice care ar putea favoriza apariţia cancerului de sân.
Nouăzeci la sută dintre aceste substanţe chimice sunt cele la care oamenii sunt în mod obişnuit expuşi în produsele de consum, în alimente şi băuturi, în pesticide, în medicamente şi la locul de muncă.
O clasificare a acestora a scos la iveală 278 de substanţe chimice care provoacă tumori mamare la animale.
Mai mult de jumătate dintre substanţele chimice determină celulele să producă mai mult estrogen sau progesteron, iar aproximativ o treime activează receptorul de estrogen.
„Cancerul de sân este o boală hormonală, aşa că faptul că atât de multe substanţe chimice pot modifica estrogenul şi progesteronul este îngrijorător", spune Kay.
Întrucât deteriorarea ADN-ului poate declanşa, de asemenea, cancerul, cercetătorii au căutat date suplimentare şi au descoperit că 420 de substanţe chimice de pe lista lor deteriorează ADN-ul şi modifică hormonii, ceea ce le-ar putea face şi mai riscante.
Mai mult, analiza echipei a constatat că substanţele chimice care provoacă tumori mamare la animale sunt mai susceptibile de a avea aceste caracteristici de deteriorare a ADN-ului şi de alterare a hormonilor decât cele care nu le au.
„Din punct de vedere tradiţional, substanţele chimice care provoacă tumori mamare la animale au fost considerate cel mai bun indicator pentru a prezice dacă acestea ar putea provoca cancer de sân la oameni", spune coautorul Ruthann Rudel, director de cercetare la Silent Spring.
El spune că, studiile pe animale sunt costisitoare şi consumatoare de timp, motiv pentru care atât de multe substanţe chimice nu au fost testate. Descoperirile recente arată că depistarea substanţelor chimice pentru aceste trăsături hormonale ar putea fi o strategie eficientă pentru a semnala potenţialele substanţe cancerigene pentru sân.
În ultimul deceniu, au existat tot mai multe dovezi că substanţele chimice de mediu sunt factori contributivi importanţi în dezvoltarea cancerului.
O serie de studii efectuate la oameni au descoperit legături între cancerul de sân şi pesticide, vopsele de păr şi poluarea aerului.
Alte studii sugerează că expunerea la substanţe chimice care perturbă hormonii la începutul vieţii, în uter sau în timpul pubertăţii, poate modifica dezvoltarea sânului în moduri care ar putea creşte riscul de cancer mai târziu.
Totuşi, pentru a observa aceste asocieri, oamenii de ştiinţă trebuie să aştepte până când sute sau mii de copii şi femei au fost expuşi la o substanţă chimică şi să verifice, adesea mulţi ani mai târziu, pentru a vedea cine dezvoltă cancer de sân.
„Nu este fezabil şi nici etic să aşteptăm atât de mult timp", spune cercetătorii. „Şi este un alt motiv pentru care avem nevoie de instrumente mai bune pentru a estima ce substanţe chimice sunt mai probabile să ducă la cancer de sân, astfel încât să putem evita aceste expuneri".
Studiul Silent Spring ar putea avea implicaţii asupra modului în care EPA evaluează substanţele chimice pentru siguranţă.
De exemplu, substanţele chimice identificate în studiu includ mai mult de 30 de pesticide a căror utilizare a fost aprobată anterior de EPA, în ciuda dovezilor care le leagă de tumorile mamare.
În această toamnă, EPA a propus un nou plan strategic pentru a se asigura că pesticidele sunt evaluate în ceea ce priveşte efectele lor asupra hormonilor.
Autorii studiului speră că noua lor listă cuprinzătoare de substanţe chimice relevante pentru cancerul de sân, care include sute de perturbatori endocrini, va informa planul EPA şi va proteja mai bine publicul de expunerile dăunătoare.
